Publicaţii clujene “Tribuna”, nr. 220, 1 – 15 noiembrie 2011

Portret al artistului la tinereţe, Sorin Misirianţu

Recentul număr 220 este plin de tentaţii pentruun titlu. Plin de tentaţii nu înseamnă altceva decît aplecări responsabile asupra unor mari spirite ale timpurilor noastre, personalităţi la care ne raportăm de cîte ori se iveşte ocazia şi trebuie să recunosc, ocaziile sînt săptămînale. Şi în acest caz tentaţii de pornire sînt Jakobovits Miklos (‘Călătorie în meta – terra’ de Maria Zintz; articol dedicat artistului la cei 75 de ani împliniţi nu cu mult timp în urmă; pictorul care rîvneşte, citez, “la sacralizarea spaţiului şi timpului în care lucrurile cele mai banale se transfigurează şi îşi află rostul”), Lucian Pintilie (“O anamneză necesară” de Ioan Pavel Azap, episodul VI al serialului dedicat unuia dintre emblematicii regizori români, cel care “cu puţin noroc, putea să schimbe cursul cinematografiei române în deceniile şapte şi opt ale secolului trecut, dar n-a fost să fie”), Constantin Noica (“Domnul Noica nu-i acasă… în Păltiniş” de Teodor Tanco), Mihail Sebastian (în “Anonimatul şi trădarea” de Aurel Sasu; “Huliganul e omul superstiţiei : descoperirea de sine, asceza, fiinţa deplină, ‘vagabondajul’ în concret, coincidenţa cu viaţa, etc. La 23 august 1944, Mihail Sebastian era puţin din toate acestea”), Gabriel Croitoru şi Liviu Prunaru (“Al toamnei cînt, viori de vînt, îl plîng topite” de Mugurel Scutăreanu, articol dedicat momentului muzical ‘Duelul viorilor : Stradivarius Versus Guarneri’). Şi printr-o extindere firească, tentaţii înseamnă şi Walter Benjamin (“Waler Benjamin şi ambivalenţa tehnologiei” de Robert Arnăutu), Philip Roth (“Gîndurile despre roman ale lui Philip Roth” de Virgil Stanciu), Charlie Parker Bird în “Bird, sufletul BOP-ului” de Ioan Muşlea, Johhny Weismuller (“De la campionul olimpic la ‘Trazan’ şi ‘Jungle Jim’). Tentaţii pot fi şi articolele dedicate festivalurilor, cum sînt “MECEFF – Un nou festival de film” de Ioan Pavel Azap (pe rol analiza Festivalului internaţional de film Centraleuropean de la Mediaş, la prima lui ediţie), respectiv “Teatru la Regina Maria” de Claudiu Groza, articol dedicat Festivalului de teatru scurt e la Oradea (“Cu montări de artă şi reprezentaţii de mare public, cu montări minimaliste şi superproducţii, ambiţios şi amplu, acest festival mai trebuie doar să-şi circumscrie şi mai bine profilul, pentru a se transforma într-un reper pe harta culturală românească”).

Am preferat de data aceasta să mă opresc asupra unui tînăr artist, Sorin Misirianţu, nume deja cunoscut şi apreciat. Firesc dacă ne gîndim că avem în Sorin Misirianţu actorul de teatru, actorul de film, regizorul de teatru şi de film, scenaristul dar şi autorul dramatic, managerul, artistul “tot timpul proaspăt, în formă, dezinvolt”, o prezentare datorată lui Ioan Pavel Azap. Interviul este interesant şi trebuie citit pînă la capăt, cu mare atenţie. Recomandarea are la bază cîteva repere care se impun de la sine, citez doar cîteva, relevante însă : “Eu nu cred în meseria asta făcută pe nepotisme”; “Actorul de teatru e un saltimbanc, emult mai efervescent, mult mai deschis către tumult şi exact opusul este actorul de film, cu mai multă reţinere, cu mai multă interiorizare, cu mai multă forţă de expresie – mai mult din ohi”; “Dacă nu există invidie creatoare, nu există nici rezultate în meseria noastră” sau “… teatrul este teatru, nu poţi să-l abordezi într-un mod superior sau într-un mod superficial pentru că aici vine nu ştiu cine”.

Alte tentaţii ale numărului 220 ? Sînt de amintit”Principii de viaţă” de Lucian Maier, “Profesorul întunericului” de Alexandru Jurcan, “După mai bine de douăzeci de ani…” de Radu Ţuculescu, “Timpul inclus” de Mihail Nasta, “Tratatul de la Lisabona dă glas cetăţenilor europeni” de Oana Albescu, editorialul Oanei Pughineanu – “Trupul şi sîngele personajului”, “Sulina în cîteva destine” de Marius Jucan “Despre iubire. Întoarcerea refulatului” de Irina Petraş, “În perimetrul propriei vocaţii” – articol semnat Ovidiu Pecican, “Fluturi în stomac” – proză de Adrian Ţion, “Oraşul se deschide” de Petru Poantă în secţiunea ‘Clujul interbelic’.
Demostene ŞOFRON