Publicaţii clujene “Tribuna”, nr. 218, 1 – 15 octombrie, 2011

George Enescu

Recentul număr 218 se citeşte cu plăcere, se citeşte cu atenţie, captivează cu fiecare articol şi trebuie să recunosc în 218 un număr reuşit. Mi-a fost greu să aleg titlul prezentării de faţă. Greu deoarece aş fi putut opta pentru articolele dedicate celei de a 7-a arte, filmul (‘Dacă bobul nu moare’ de Lucian Maier; ‘Marele şi radiosul păcat’ de Alexandru Jurcan, articol dedicat peliculei Eclipsă totală, regia Agnieszka Holland; ‘O anamneză necesară’ de Ioan pavel Azap, material dedicat regizorului Ioan Cărmăzan), aş fi putut opta pentru articolele dedicate dansului (‘Simetrie & spontaneitate’, semnat Aglika Stefanova Oltean), teatrului (‘Mitul care schimbă mitul’ de Claudiu Groza), jazzului (‘Cînd un clujean se integrează scenei jazzistice newyorkeze’ de Virgil Mihaiu sau ‘To be or not to bop’ de Ioan Muşlea), după cum aş fi putut opta pentru articolele secţiunii plastică, ‘Simţul umorului’ de Szantai Janos, respectiv ‘Arca lui Konczey’ de Claudiu Groza.

Am preferat să mă opresc asupra figurii emblematice a lui George Enescu, un Enescu văzut de Regina Maria a României, articol apărut în 1934, în culegerea ‘Prozatori români – Nuvele şi Schiţe’. Este articolul care vede lumina tiparului graţie scriitorului şi traducătorului Nicolae Mareş, o iniţiatiuvî bineventiă, citez, “insolitul text fiind cît se poate de potrivit în acest an aniversar pentru marele compozitor şi interpret”. An aniversar şi menţionez faptul că în 2011, la 19 august, s-au împlinit 130 de ani de la naşterea lui George Enescu, “cea mai strălucită personalitate a muzicii româneşti, intrată în Panteonul universal încă din timpul vieţii”.

Revin la memoriile Reginei Maria şi vă propun cîteva rînduri, cîteva sugestive lucruri despre George Enescu : “Aş dori să mai subliniez încă o notă caracteristică firii lui Enescu, solicitudinea lui faţă de alţi artişti. El se dovedea a fi întotdeauna gata să asculte pr oricine, să îl ajute, să îl încurajeze. Îl interesa orice artist începător, niciunul, nici chiar dintre cei mici, care luptă pentru un ideal, nu era refuzat de el; nu precupeţeşte nici un efort, cu mînă de maestru interpretează cele mai simple melodii, ca să-şi spună apoi părerea… (…) Este mai nobil rolul celui care dă, decît cel al celui care primeşte – aceasta este deviza lui. Este prieten al celor bogaţi şi al celor sărmani. Este o mîndrie pentru noi să ne plecăm fruntea în faţa lui Enescu. El este un mare Român şi sîntem foarte fericiţi că este contemporanul nostru. Şi cu atît mai mult cu cît vedem că numele lui nu se stinge. Numele lui îşi găseşte locul printre nemuritori, numele lui Enescu al băieţelului din Dorohoi”.

Tribuna la numărul 281 interesează în egală măsură şi pentru ‘Coroane cu magneţi’ de Radu Ţuculescu, pentru ‘Jay McInerney şi atentatele din 11 septembrie 2001’ de Virgil Stanciu; ‘Geografia oraşului’ de Petru Poantă, articol dedicat Clujului prin suprafaţă şi structură, cartiere şi specificul lor; ‘Timpul inclus. Un studiu al diatezelor memoriei’ de Mihail Nasta; ‘Despre Fenomenul Piteşti azi’, articol semnat e Andra Mihaela Cîmpean; ‘A murit Sara Ruddick’ de Mihaela Mudure, articol dedicat “gînditoarei de mare profunzime şi originalitate”, profesor de filosofie la New School of Social Research, New York; ‘Odiseea lui Homer îm secolul XX sau Moştenitorii lui Ulysse’ de Sonia Elvireanu; interviul realizat de Dinu Bălan cu regizorul Mihnea Columbeanu, “Baza profesionalismului este filmul de consum”; ‘Despre autonomia universitară’ de Laszlo Alexandru; ‘Marginile frenetice ale arte’ de Ovidiu Pecican; ‘Negoiţă Irimie într-o ediţie antologică’, recenzie semnată de Ion Buzaşi; ditorialul ‘Spre marea indignare’ de Ion Pop; articolele secţiunii ‘info’, ‘Happening poetic româno – catalan’ de Claudiu Groza şi ‘District Săvîrşin’ de Ştefan Manasia.

O ultimă idee, la fel de importantă, numărul 218 este ilustrat de Konczey Elemer, caricaturist de forţă, care surprinde prin, am să citez din prezentarea făcută de Claudiu Groza, “inventivitatea fără limite, capacitatea de a transforma orice subiect într-un eveniment unic, hiperbolic, simbolic”.

Demostene ŞOFRON