Prostia ca blestem

Ştiu, am scris despre prostie în cărţi, pamflete, am vorbit la microfon. Şi o s-o mai fac, pur şi simplu nu pot altfel, căci mă exasperează!

N-am să clasific Prostia. Deşi are specii – subspecii – sub-sub specii, căci este atât de variată şi de omniprezentă, de te înfioară. De la inocenţa scuzabilă sau nu, la prostioarele de doi bani şi până la prostia mare – maximă – enormă! Şi, evident, culminând cu prostia agresivă şi prostia harnică, amândouă „cireşele de pe tort”. Căci sunt cele mai periculoase şi cu urmările cele mai groaznice şi de mai lungă durată, ceea ce este cumplit!

Şi, răul-răului este că Prostia se înşurubează adânc şi în cazul tinerilor, parcă mai abitir ca altădată.

De ce?

Fiindcă tinerilor de azi li se oferă anti-modele, nu modele.

Fiindcă nu-i ajutăm (sau nu se lasă ei ajutaţi) să înveţe din greşeli.

Fiindcă tinerii trăiesc prea mult în virtual şi asta e periculos.

Fiindcă domneşte pretutindeni dihonia cea care distruge punţi, nu construieşte şi, deci, n-ai cum să mai comunici normal nici măcar cu un om, dar generaţie cu generaţie!

Fiindcă fără comunicare fiecare se bălăceşte în mlaştina prostiei lui şi nu-i rost să scape.

Fiindcă azi aproape nimeni nu mai citeşte o carte.

Fiindcă fiecare e prea prins în vârtelniţa de făcut bani, ca să-i mai pese de altceva decât: BANI – BANI – BANI!

Fiindcă dictonul imbecil. „Prost să fii, noroc să ai!” – e astăzi motto-ul de viaţă cultivat.

Fiindcă acel biblic „Fericiţi cei săraci cu duhul” nu e înţeles aşa cum a fost gândit şi scris, ci absolut aiurea. De ce? Tot din necunoaştere.

Fiindcă noncunoaşterea a ajuns să predomine cunoaşterea (mă refer la marea masă). Şi asta în plină explozie informaţională!

Fiindcă omul îşi împuie capul cu informaţie neesenţială, cu tâmpenii, cu „gunoaie” şi nici nu are capacitatea să discearnă între esenţial şi neesenţial, între valoare şi nonvaloare, între important şi neimportant!

Fiindcă „generaţia grăbită” de ieri a ajuns să fie înlocuită de „generaţia ultragrăbită” de azi, care n-are nici timp, nici putere, nici chef să mai înveţe nimic.

Fiindcă diplomele azi se obţin de multe ori pe bani! Tarif fix binecunoscut. Atâta costă o licenţă, atâta un doctorat! Excepţii sunt, onoare lor!

Fiindcă în posturi cheie sunt de multe ori proştii, incapabilii şi inculţii pentru care s-a dat şpagă, „telefon greu” sau un „barter dubios”! Excepţii sunt, onoare lor!

Fiindcă Valoarea tinde să fie înlocuită cu nonvaloarea!

Fiindcă tinerii valoroşi îşi iau câmpii, dezamăgiţi de corupţia asta sinistră.

Fiindcă alegem emoţional.

Fiindcă repetăm mereu aceleaşi greşeli.

Fiindcă nu ne respectăm trecutul, ţara, cultura!

Fiindcă minţim şi ne lăsăm minţiţi.

Fiindcă ne şi place să fim minţiţi. Vorba veche a lui Francus „oamenii vor să fie minţiţi, fie deci minţiţi”, face azi o carieră de pomină.

Fiindcă nu ne respectăm pe noi înşine.

Fiindcă nu ştim iubi nimic şi pe nimeni ca lumea: nici pe părinţi, nici pe strămoşi, nici tradiţia şi trecutul, nici ţara, nici iubitul/iubita, nici măcar pe copii, fiindcă le inoculăm modelele astea tâmpite, le oferim o planetă poluată, înarmată până în dinţi, plină de ură şi cu Natura batjocorită.

Fiindcă mâncăm tâmpenii şi bem până ne pierdem minţile, dacă nu-s gata pierdute de „beţia albă” ce face ravagii.

Fiindcă nu mai vrem să ne vaccinăm.

Fiindcă ne pierdem timpul, cel atât de drastic limitat la fiecare, cu fleacuri, prostii, răutăţi, invidii, răzbunări, lupte intestine, lupte dureroase pentru putere şi funcţii, înarmări, uri – uri – uri!

Fiindcă …

Stela-Maria Ivaneş