PROFESORUL MIRCEA CROITORU la 85 de ANI

„Amintirea suferinţei tale păstreaz-o, e comoara cea mai scump plătită”

N. Iorga

În urmă cu un deceniu am scris cu prilejul împlinirii a 75 de ani de către Mircea Croitoru. Ne-am întîlnit pentru prima dată în toamna anului 1957, la catedră, el proaspăt doctor a Universităţii din Leningrad (Sankt –Petersburg ), iar eu absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii M.V. Lomonosov din Moscova. Am funcţionat împreună pînă la pensionare. În perioada de peste o jumătate de veac de cînd ne cunoaştem am avut de rezolvat o serie de probleme ale Catedrei de limba şi literatura rusă şi de slavistică în general.

Mircea Croitoru a văzut lumina zilei la 1 august 1928 în minicipiul Piatra Neamţ, acolo a urmat şcoala primară, gimnazială şi liceul. În oraşul natal a debutat în revista şcolară ”Licăriri” Nr. 2 pe 1946, elev al clasei a VII-a a Liceului „Petru Rareş” cu poezia „Buciumul”. Facultatea a început-o la Cluj, unde a urmat doar anul întîi, după care a fost propus să-şi continue studiile în Uniunea Sovietică, fiind repartizat la Universitatea din Leningrad. La terminarea facultăţii a fost propus să-şi continue perfecţionarea sub forma doctorat, fapt ce dovedeşte că a fost un student cu rezultate meritorii. Atît teza de licenţă cît şi disertaţia de doctorat au fost din domeniul literaturii. La facultate, în Cluj, a predat literatura, la fel şi temele de cercetare fiind tot din domeniul literaturii.

În prezentarea anterioară, cea din 2003, i-am sugerat lui Mircea Croitoru să-şi adune articolele şi studiile într-un volum, la fel şi poeziile. Propunerea noastră a avut efect, din păcate, doar parţial.

Astfel, în anul 2012, la cunoscuta editură Napoca Star a apărut volumul cu titlul sugestiv: „Mea culpa”, după titlul celei de a doua poezii din volum. Volumul este prefaţat de reputatul poet, scriitor şi critic literar Aurel Rău. Cred că nu va fi de prisos să reproducem aici cîteva versuri din poezia ce dă titlul cărţii: ”Orice cuvînt prin inima mea trece/ Zborul în lume să-şi încerce/ Mă risipesc în el şi mă adun/ De-a viaţa şi de-a moartea -n joc nebun”(p. 22).

Din discuţiile despre poezie purtate cu Mircea Croitoru avem informaţia că el a scris un număr important de poezii, or în cartea de faţă au fost selectate doar 88, despre care Aurel Rău, în Prefaţă, subliniază: „În aurul a 88 de poezii, toate frumuseţi, doar cu patru mai multe decît anii vîrstei pe care o împlineşte în această vară, adunate sub un titlu ce parcă s-ar dezvinovăţi: <Mea culpa>” (p. 5). Şi pentru A. Rău este o enigmă cifra de 88 de poezii la care „s-a oprit dintr-un motiv doar de el ştiut, de situat numai între „un august fierbinte”, luna lui de naştere, şi „poate o toamnă cu ploi”, întotdeauna pe o undă de emoţie şi spre un sens, cumva derutînd” (p. 12).

Citatele menţionate de A. Rău sînt din poezia Autobiografie: ,,Am venit – într-un august fierbinte, / Toate drumurile înainte, / Voi pleca poate-ntr-o toamnă cu ploi / Drumurile toate-înapoi,…” (p.23). Tot de autobiografie aparţine şi poezia Remember: ,,Pe-aici umblam eu copăcel / clanţa era sus, / fereastra da în cer ( p. 28).

Am menţionat mai sus ,,toamna cu ploi”, dar Mircea Croitoru descrie cu lux de amănunte toate anotimpurile anului. Croitoru nu ezită să critice starea actuală a cititului, fapt criticat de multă lume. A se vedea în acest sens poezia Anticariat în piaţă, unde este forfotă pe la toate mărfurile ,,dar pe la cărţi ţipenie nu se-abate”, pentru că lumea nu mai citeşte.

Deşi moldovean transplantat în Ardeal, el descrie cu o deosebită simpatie oameni şi peisaje din această veche provincie românească. Edificatoare rămîn Puţină istorie, Epistola de la Săpînţa, Piatra Fîntînele, Maramureş, o secţiune intitulată Apuseni etc… Prezenta carte a lui Mircea Croitoru conţine poezie, iar autorul se reatestă ca un valoros şi autentic poet, fapt care ne face să recomandăm cu căldură volumul cititorilor. Totodată, reînnoim propunerea de a fi adunate şi studiile şi articolele într- un volum. Sănătate! Este urarea din inimă pe care o adresăm poetului Mircea Croitoru, acum, la ceas aniversar.

O. VINŢELER