Prof. dr. Aurel ANDERCOU: Abordarea şi colaborarea interdisciplinară, în cazul pacienţilor cu arteriopatii cronice ale membrelor inferioare, este esenţială

Cel de-al X-lea Congres (aniversar) al Societăţii Române de Angiologie şi Chirurgie Vasculară (SRACV), ce va fi organizat la Cluj-Napoca, în perioada 6-7 iunie, va sta „sub semnul multidisciplinarităţii, al particularităţilor noastre, româneşti şi al acordării experienţei noastre cu cea europeană, al educaţiei medicale continue a categoriilor de medici interesaţi de vasculopatii, dar şi al educaţiei pacienţilor” – a declarat, pentru Făclia, preşedintele SRACV, prof. dr. Aurel Andercou, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale.

Potrivit chirurgului clujean, acest al X-lea Congres naţional – cu participare internaţională – de Angiologie şi Chirurgie Vasculară va aborda tematici precum bolile arteriale acute sau cronice, anevrismul, chirurgia vasculară minim invazivă, diabetul şi complicaţiile vasculare ş.a. Nu în ultimul rînd se va pune accent pe interdisciplinaritatea diagnosticului şi tratamentului pacienţilor cu arteropatii cronice ale membrelor inferioare, aspect subliniat şi în interviul acordat de prof. dr. Aurel Andercou ziarului Făclia.

– Domnule profesor, ce sînt vasculopatiile?

– Vasculopatiile se încadrează în marea grupă a afecţiunilor cardiovasculare, care se ştie că sînt cele mai frecvente afecţiuni, depăşind boala canceroasă sau traumatismele, dar, ceea ce este cel mai grav, este că sînt cele mai frecvente cauzatoare de decese.

Trebuie făcută o distincţie, în cadrul vasculopatiilor, între arteriopatii şi venopatii. Bolile limfaticelor sînt mai rare – pot fi şi ele invalidante, atunci cînd tumefacţia membrelor ia proporţii mari, uneori denumindu-se şi prin termenul de elefantiază (picioare de elefant) -, dar rareori pot deveni cauze de decese – numai în cazul asocierii cu alte boli: diabet, obezitate morbidă, infecţii ale pielii şi ţesutului grăsos şi îndeosebi afecţiuni cardiace.

Arteriopatia, cel mai frecvent aterosclerotică, se manifestă cronic, lent, prin senzaţie de amorţeală, furnicături, apoi prin dureri la mers. În acest moment al evoluţiei, ea trebuie recunoscută de medici şi pacienţi. Colaborarea dintre medicul de familie, internist, cardiolog, exploraţionist, specialistul intervenţionist endovascular şi chirurg poate duce la tratarea corectă, şi chiar dacă nu duce la vindecarea afecţiunii – care din păcate este evolutivă, progresivă -, duce la o stabilizare convenabilă a bolii, care permite apoi desfăşurarea activităţii cotidiene. Acest moment nu trebuie pierdut; terapia medicamentoasă, intervenţia endoluminală sau chirurgicală clasică este cea mai eficientă. În stadii tardive, durerea devine continuă, diurnă şi nocturnă, iar spre sfîrşitul evoluţiei apare gangrena. Acum, şansele de rezolvare prin medicaţie injectabilă sau pe gură sînt depăşite, salvatoare putînd fi numai intervenţiile endovasculare de dilataţie sau stentare (aplicare de spirale care menţin lumenul vascular deschis), sau chirurgia. Din păcate, pacienţii noştri se prezintă în stadii foarte avansate de gangrenă şi în aproape 25% din cazuri nu se mai pot face operaţii de revascularizare (bypassuri sau trombendarterectomii), ci doar amputaţii.

De aceea, eu insist asupra necesităţii abordării şi colaborării interdisciplinare, în cazul fiecărui pacient suspect de suferinţă a membrelor inferioare. Un rol important are aici medicul de familie, care trebuie să trimită cît se poate de urgent pacientul la specialistul internist, cardiolog, angiolog (specialitate în curs de oficializare în România, prin străduinţa d-lui conf. dr. Dan Olinic de la Clinica Medicala I Cluj-Napoca şi care face parte din board-ul Diviziei de Angiologie din Uniunea Internaţională a Medicilor Specialişti de Medicină Vasculară, unde reprezintă SRACV), la exploraţioniştii Doppler cu competenţă vasculară sau la chirurgul vascular. Prin această colaborare interdisciplinară strînsă avem şansa să facem mai multe procedee de revascularizare (endoluminală sau chirurgicală) şi să scădem rata de amputaţii, ca prima operaţie posibilă la pacienţii arteriopaţi.

Mai există încă un fapt agravant în patologia arterială aterosclerotică. Boala aterosclerotică este generalizată, ca atare starea arterelor de la nivelul membrelor inferioare este similară aproape în toate cazurile cu starea arterelor coronare (care irigă inima) şi a arterelor carotide (care irigă creierul). Vorbim deseori de un pluriarteriopat: al membrelor, inimii şi creierului. De aici rezultă o altă consecinţă a interdisciplinarităţii: colaborarea dintre angiolog, chirurgul vascular, cardiolog şi neurolog este, în unele cazuri, absolut necesară. Cei mai mulţi arteriopaţi (în vorbirea curentă nemedicală se înţeleg pacienţii suferinzi de membre inferioare) decedează prin complicaţii cardiace (infarct miocardic) sau prin tromboze sau hemoragii cerebrale.

– Ce presupun asocierile dintre diabet şi ateroscleroză?

– O a doua arteriopatie a membrelor inferioare, ca şi frecvenţă, este cea diabetică. Diabetul afectează vasele de calibru mic şi capilarele (se şi vorbeşte de o microangiopatie diabetică). Şi în acest caz, colaborarea interdisciplinară este esenţială. Netratarea diabetului duce la progresia arteriopatiei diabetice. Asocierile dintre diabet şi ateroscleroză (şi, mai larg, cu obezitatea şi hipertensiunea arterială) sînt bine cunoscute. Unele dintre cele mai grave cazuri sînt cele în care, pe lîngă afectarea microcirculaţiei, sînt afectate şi vasele de calibru mediu ale membrelor inferioare. Şi aici, colaborarea cu exploraţionistul Doppler sau radiolog (prin angio-computer tomografie sau angriografie prin rezonanţă nucleară) este esenţială. Rolul specialistului intervenţionist, endovascular sau al chirurgului vascular devine esenţial în aceste cazuri de asociere diabet-ateroscleroză. Uneori, rolul chirurgului se limitează la tratarea leziunilor de gangrenă, limitată la nivelul degetelor sau labei piciorului, prin excizii, uneori repetate, pînă în ţesuturi sănătoase.

– Sînt la fel de dramatice bolile venelor ca şi cele ale arterelor?

– Afecţiunile venelor sînt o a doua categorie de patologie vasculară, care, în momentul de faţă, în România, se încearcă a fi cuprinse în specialitatea sau competenţa de flebologie, tendinţă pentru care Societatea Română de Angiologie şi Chirurgie Vasculară a militat constant, prin organizarea a 10 întîlniri de specialişti în flebologie, realizate în colaborare cu firma Servier România.

Bolile venelor nu sînt aşa dramatice ca şi cele ale arterelor, dar pot fi şi ele grave şi invalidante. Varicele sînt cele mai curente. Succesul terapeutic este bazat pe o investigaţie Doppler corectă şi o rezolvare chirurgicală prin metode endoluminale (laser, criochirurgie, radiofrecvenţă sau vaporizare), sau prin chirurgie clasică. Azi nu se concepe rezolvarea varicelor fără o explorare Doppler. Succesele sînt cu atît mai mari, cu cît varicele se rezolvă mai timpuriu, în evoluţia lor.

O stare patologică mai gravă decît varicele o constituie tromboflebita profundă a membrelor inferioare, care poate apărea spontan, fără o cauză aparentă, după eforturi, sau mai ales în situaţii de intervenţii chirugicale, ortopedice, ginecologice. Şi în acest caz, colaborarea interdisciplinară este absolut necesară; în plus, un rol esenţial în urmărirea evoluţiei pacienţilor îl are colaborarea cu specialişti de laborator clinic, care oferă date absolut necesare asupra stării de coagulare a sîngelui. Tratamentul trebuie instituit precoce, sub forma substanţelor anticoagulante injectabile, şi continuat apoi îndelung, 6-8-12 luni, cu tablete.

O formă dramatică a evoluţiei tromboflebitei profunde este embolia pulmonară, datorată migrării de fragmente de sînge coagulat (trombi) din periferie spre plămîni. Aici, de asemenea, colaborarea exploraţioniştilor cardiologi şi uneori a chirurgilor este salvatoare.

Toate aceste probleme puse aici în discuţie vor fi prezentate, sub cele mai multe aspecte ştiinţifice şi ale practicii medicale, la cel de-al X-lea Congres (aniversar) al Societăţii Române de Angiologie şi Chirurgie Vasculară, cu largă participare internaţională, organizat în 6-7 iunie, la Casa de Cultură a Studenţilor.

M. TRIPON