Problema pămîntului

RADU VIDA

Viaţa, ca şi guvernele, nu stă pe loc, aşa că nu trebuie să ne mire faptul că noii miniştri din Cabinetul Ungureanu vor să se facă mai vizibili. Să se remarce. Şi, dacă se poate, să lase o impresie cît mai bună. Nu numai pentru viitorul lor politic, dar şi pentru ambiţia de a şterge dîrele neplăcute, lăsate de precedenta guvernare. Cu toată „continuitatea” anunţată şi dovedită, tinerii ministeriabili se străduie să aducă în discuţie proiecte , chiar dacă vechi, în haine noi, remodelate tocmai pentru a se potrivi vremurilor. Şi, fără să-şi bată capul că n-au decît un sfert de mandat (poate nici atît!), visează, se angajează în proiecte şi chiar au convingerea (unii dintre ei) că au venit la ministere pentru a „drege busuiocul”.

La Agricultură, bunăoară, era de aşteptat să se întîmple ceva. Nu numai datorită incompetenţei arătate de vechiul ministru (Tabără), nu numai pentru că, după recolte anunţate record, însămînţările au rămas departe de necesităţi, nu numai pentru că iarna aceasta grea a stricat multe socoteli, atît în ferme cît şi în gospodăriile oamenilor. Ci pentru că, pur şi simplu, agricultura este un domeniu de mare interes pentru acest colţ de lume, pentru că agricultura ar putea contribui, mai temeinic, în ceea ce priveşte relansarea economică şi, în fine, pentru că de agricultură depind o serie de iniţiative paneuropene.

Aşadar, în prag de primăvară, era de aşteptat că ministrul Stelian Fuia să grăiască.  Domnia sa a spus că Guvernul are pregătit un act normativ prin care să taxeze terenurile agricole nelucrate. La prima vedere, o acţiune lăudabilă. Nu ştim cum va arăta actul normativ şi nici cum va fi promovat. Dl. ministru are dreptate cînd afirmă că pămîntul este… aur, atunci cînd e lucrat. Numai că e foarte greu să faci ordine în acest domeniu, din moment ce startul a fost luat greşit. Atunci, în 1990… cînd s-a cerut imperativ să se dea. Şi s-a dat. Numai că procedurile au fost total greşite, populismul politicienilor a atins cote paroxistice, iar pămîntul agricol a fost luat. În băşcălie. Pentru a fi vîndut, mai rău fărîmiţat, dîndu-i-se destinaţii dintre cele mai ciudate. Furîndu-se cît încape. Şi consolidîndu-se o formă de proprietate – vorba scheciului: nici, că, că – nici că, că…

Da. Există multe terenuri nelucrate. Dar nu există o strategie naţională pentru valorificarea pămînturilor agricole. Nu există unelte. Oameni. Şi bani. Există, însă, înfiptă în mintea şi sufletul omului că pămîntul nu se dă. Cu toate că nu-l pot lucra (vîrstă, resurse financiare şi umane lipsă), cu toate că amenzile nu vor fi plătite, va fi extrem de greu de convins că e nevoie de asociere.  De introducerea celei mai simple şi eficiente forme de manifestare a capitalismului în agricultură: acţiunile! Abia de aici încolo se pot reglementa alte şi alte nevoi, care să ducă la exploatarea corespunzătoare a fondului agricol.

Ministrul Fuia a vorbit şi despre atragerea fondurilor europene. Din cele 6 miliarde euro cît ne revin, ar trebui folosite 2,6 miliarde. Aş vrea foarte mult să se întîmple aşa. Dar, nu cred că sîntem pregătiţi (financiar), iar tiparniţa Europei nu se va porni doar de dragul nostru. Aşa că vor fi piedici. E nevoie de bani, pentru Grecia, Italia, Spania, Franţa. Cît despre cea de a treia dorinţă a dlui ministru Stelian Fuia, anume proiectul de 100 de milioane euro (tot fonduri europene), pentru extinderea accesului la internet a satelor României, într-un viitor editorial.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.