Prin Cristos, Pacea și Lumina lumii, umanitatea va învinge

Omenirea întreagă, mai cu seamă Europa, trăiește azi sub spectrul vieților nedrept curmate în Ucraina, al distrugerii de localități, orașe, de vestigii, a secole de civilizație. Flagelul războiului caută să preschimbe tot ce atinge în moloz și moarte. Istoria umană pare la discreția conjuncturilor momentului și, în această realitate neașteptată și înspăimântătoare, pare că se adeverește afirmația celebră (atribuită lui André Malraux): „Secolul XXI va fi religios (spiritual), sau nu va fi deloc”.

Dincolo de realitatea complexă a ultimelor două luni, în paginile Sfintei Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Moise: „Eu sunt Cel ce Sunt” (Exod, 3,14). Dumnezeu, „Cel ce Este” și în societatea contemporană, conferă prin prezența Sa permanență. De aceea, tot ceea ce ființează în Dumnezeu nu va putea să „nu fie” și secolul XXI „va fi”, cu siguranță, prin oamenii fideli unor valori spirituale precum: bunătatea, iubirea, înțelegerea, toleranța, caritatea, grija față de om. Dumnezeu este prezent în astfel de valori perene, nesupuse capriciilor vremurilor.

„Numai o omenire în care domnește «civilizația iubirii» se va putea bucura de o pace autentică și durabilă” și „pentru instaurarea adevăratei păci în lume, dreptatea trebuie să afle împlinirea sa în iubire”, afirma, la cumpăna dintre milenii, un deschizător de drumuri pentru omenire, Suveranul Pontif, acum Sfântul Ioan Paul al II-lea, și amintea „necesitatea iertării pentru a rezolva problemele atât ale indivizilor, cât și ale popoarelor”, deoarece „nu există pace fără iertare!”

În mijlocul veștilor de război, a schimburilor de opinii contradictorii, e greu a vorbi despre iertare! Dar iertarea rămâne singura cale spre viața în Dumnezeu, singura Viață dăruită omenirii din toate timpurile prin pătimirea Fiului Său, răstignirea, moartea și Învierea Sa.

Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă au celebrat, cu puțin timp în urmă, mărita Sărbătoare a Învierii Domnului în sintonie cu natura ce învie, în armonii de sunete și culori redeșteptate de anotimpul primăverii. E luna mai, în care Biserica Română Unită cinstește în mod deosebit martirii și mărturisitorii credinței secolului al XX-lea. E luna dedicată eroilor ale căror vieți, curmate cu brutalitate sub regimul comunist de inspirație sovietică, au devenit semințe.

Din morminte sau gropi comune a izvorât o primăvară a credinței în Europa de Est, comunismul a fost înfrânt, regimuri totalitare au căzut, credința a înflorit. Popoare au renăscut din întunericul ateismului impus, au respirat aerul libertății, L-au preamărit pe Dumnezeu. În morminte de martiri s-a pus secolului XXI temelie spirituală, pe care a putut să se nască, „să fie” – și să se răspândească în lume tot mai mult –, o civilizație a iubirii și a păcii.

Pământ stropit cu sânge de martiri a călcat urmașul Papei Ioan Paul al II-lea, Sfântul Părinte Francisc, în România, la Blaj, în inima Bisericii Române Unite, pentru a proclama biruința vieții „îndumnezeite” odată cu beatificarea celor șapte Episcopi greco-catolici martiri. Ei au murit ca Biserica „să fie”, credința „să fie” și ei să fie, prezențe sfinte în vieți nenumărate, ca mijlocitori la Dumnezeu.

„Când ceasul dreptății va sosi, Biserica Unită să pășească în public cu doctrina iertării, cu armonia și pacea între oameni. Eu, în numele vostru, voi vorbi în fața Sfintei Treimi, în fața lui Isus și în fața Mijlocitoarei Doamne. Fiți tari în credință, nutriți speranța și iubiți-vă între voi și iubiți pe toți oamenii de orice naționalitate și de orice confesiune!”, asigura, prin viu testament spiritual, Fericitul arhiereu Iuliu Hossu, unul dintre Fericiții episcopi greco-catolici martiri. Iertarea, armonia și pacea sunt, așadar, stindarde ale „ceasului dreptății”, singure deschizătoare de drum spre desăvârșirea „civilizației iubirii”.

Acum, când vederea cerului Ucrainei e adumbrită de uriașe explozii, un nou „ceas al dreptății” va sosi cu certitudine prin prezența lui Dumnezeu, prin mijlocirea puternică a sfinților și martirilor. O nouă misiune se conturează Bisericii și națiunilor – „să pășească în public cu doctrina iertării, cu armonia și pacea între oameni” -, spre acel „a fi”, în și cu Dumnezeu, din cuvintele profetice ale scriitorului francez.

Mergând împreună pe un nou drum al unității și solidarității – inițiat și în Biserica Catolică, încă din anul 2021, cu numele de „parcurs sinodal” – cu conștiința apartenenței la marea familie umană, în prima jumătate a secolului XXI timpul și oamenii continuă să existe. Fiecare zi aduce noi semne de iubire și prețuire a vieții, manifestate la scară largă în fața absurdității și suferințelor războiului. Sunt semne de speranță în fiecare viață salvată, în fiecare zâmbet ce învie pe fețe prăfuite de zgură.

Ucraina va învinge, Europa și lumea unită în dorința de pace vor învinge! Cristos, Pacea și Lumina lumii a învins deja prin fiecare semn de speranță și iubire, prin vieți de martir cinstite în lumina primăverii, a învins prin suflete luminate de credință. Cristos a Înviat!

Viorica SABO