Primii perdanţi: naivii partiduleţelor “de buzunar”

Ilie Călian

Trecem printr-o mică anomalie specifică precampaniei electora-le – dar nu numai din România: peste tot, în lumea alegerilor democratice pluripartidiste, se întîmplă cam acelaşi lucru. Adică, se verifică pu-terea unor alianţe, se verifică puterea unor partide mici, se verifică gargara unor “societăţi civile”. Anomalia de care vorbeam constă în faptul că ea doar este percepută ca atare de către cei “de pe margine”, însă ea ţine de normalitatea “regrupării forţelor”.

În alianţa condusă de PSD au apărut fisuri. De fapt, de multă vreme, DNA şi-a asumat dreptul de a face ordine în “politică”, începînd cu încătuşarea unor lideri ai acesteia. Desigur, au fost luaţi de DNA şi unii membri ai PDL şi ai PNL – dar foarte puţini dintre cei care “îl au pe naşu-n suflet” – pe Băsescu. (Elena Udrea este un exemplu atipic: nu ştim cauzele. Fratele lui Băsescu este iarăşi atipic: nu ştim cît de “groasă” este implicarea acestuia în afaceri despre care nu se vorbeşte. )

Concret: fostul preşedinte al PSD şi prim-ministru Victor Ponta s-a retras peste noapte – şi nu ştim cauzele reale. Aliatul său, generalul cu patru stele de plastic Gabriel Oprea, intrat şi el în vizorul DNA, s-a retras de la conducerea UNPR, iar noul preşedinte, generalul Onţanu, cu doar trei stele, face gargară pe tema relaţiei cu PSD. Daca vă amintiţi, Oprea ajunsese la o înţelegere cu noul preşedinte al PSD, Liviu Dragnea, în sensul ca ambele partide să-şi facă liste de candi-daţi şi să se sprijine în ambele alegeri – locale şi parlamentare -, fără a-şi stabili numere şi nume, adică fără a vinde pielea ursului din pădure. Motivaţia este simplă: PSD nu era tocmai sigur de forţa reală pe care o are în ţară UNPR. De fapt, odată cu demisia lui Gabriel Oprea de la preşedinţia partidului, “s-a dat liber” la felurite mişcări în Par-lament şi în “teritoriu” la alte posibile alianţe ale unor UNPR-işti, în primul rînd cu PSD, dar şi cu alte partide (că nu ştii cum migrează politicienii de la stînga la dreapta sau altfel). În acelaşi timp, PSD mai are o problemă: poziţia unor persoane mai ataşate de Ponta decît de Dragnea. Nu ar fi vorba – cel puţin deocamdată – de veritabile disiden-ţe, ci, mai degrabă, de frecuşuri”. Însă, una peste alta, ameninţările lui Onţanu (cum că s-ar putea ralia liberalilor la o eventuală votare a unei eventuale corecţii la legea alegerilor locale, în sensul stabi-lirii a două tururi de scrutin) nu au nicio valoare: este prea puţin credibilă situaţia în care, la al doilea tur, ar cîştiga un UNPR-ist în defavoare unui PSD-ist sau PNL-ist.

Situaţia este complicată şi în cazul “noului” PNL. S-a trezit aşa-zisul premier din umbră al “noului” PNL (preşedinte al partidului pe Capitală) să afirme că, pentru postul de primar general – de a cărui candidatură s-a ferit, ştiind că n-ar obţine suficiente voturi, ar fi util ca “noul” PNL să colaboreze şi cu Traian Băsescu, şi cu Monica Macovei, şi cu alţi mărunţi lideri de partide de buzunar. Numai că fostul ministru al Justiţiei instalat de PDL şi Traian Băsescu este cunoscut ca fiind unul dintre aceia care-l au “pe naşu-n suflet”, alături de cîţiva actuali primari importanţi, care fuseseră şi, poate, mai sînt şi azi, ataşaţi “naşului”. Drept pentru care, vechea liberală, copreşedintă a PNL, Alina Gorghiu, s-a repezit să reafirme că partidul “ei” nu va colabora cu Băsescu (pe Monica Macovei n-a repudiat-o, în contextul în care aceasta a lovit dur în Elena Udrea, cea mai cea dintre cei “cu naşu-n suflet”). Concluzia ar fi simplă: ar fi posibil ca, în anumite oraşe, mai ales în cele conduse actualmente de (şi cu candidaţi ai foştilor) băsişti, să se facă nişte discrete “blaturi” între “noul” PNL şi unii candidaţi ai MP, partidul lui Băsescu, în sensul de a li se da nişte voturi pentru consilierii locali. Cluj-Napoca şi alte oraşe din judeţ ar putea ajunge în această situaţie. Totul depinde de forţa UDMR de a-şi impune un anumit număr de consilieri (în cazul unor oraşe din Transilvania).

În privinţa partidelor mici, este limpede că acestea îşi vor negocia “la sînge” puţintelele voturi pe care mizează. Ele trebuie să se impună cumva la alegerile locale, pentru a putea negocia ceva-ceva la alegerile parlamentare din toamnă. Este, deci, de aşteptat ca toate acestea să facă mare gargară la alegerile locale, iar apoi să se alăture principalelor partide în toamnă: dacă nu obţin nimic în iunie, nu mai au vreo şansă de a exista.