Primele succese ale accesului cu plată la ziarele online

Le Figaro

Los Angeles Times este al treilea ziar american care aplică sistemul de plată pentru o parte a conţinutului publicat online, sistem cunoscut sub numele de “paywall”. Circa 20% din cele 1.400 de cotidiene din Statele Unite vor aplica acest sistem pînă la sfîrşitul anului.

Revoluţia digitală a aruncat mass-media şi mai ales ziarele în necunoscut: cum să supravieţuieşti cînd informaţiile altă dată plătite au devenit gratuite? Cînd tarifele de publicitate au scăzut de zece ori? Şi cînd pentru fiecare dolar cîştigat în sistemul digital, ediţiile pe hîrtie pierd şapte, potrivit rezultatelor unui studiu efectuat de Pew Center. Există pe moment trei căi de finanţare: majoritatea publicaţiilor propun informaţii gratuite şi speră să compenseze cu publicitatea. Altele au implementat sistemul “paywall” pentru întreg conţinutul lor, iar unele încearcă o cale de mijloc, adică o zonă gratuită şi o zonă cu plată, precum New York Times. Dar acest model pare să funcţioneze doar pentru publicaţiile specializate. În acest caz, utilizatorii sînt dispuşi să plătească abonamente ca să aibă acces la informaţii care nu sînt altfel disponibile pe Internet.

Ziarele de informaţii generale încearcă să aplice, cu succes în unele cazuri, accesul cu plată la unele informaţii şi servicii, menţinînd şi un site gratuit, care generează o largă audienţă şi venituri publicitare. Se vor impune aceste modele de “paywall”, după citirea gratuită a 15 sau 20 de articole şi abonamente, aşa cum arată cifrele referitoare la Statele Unite?

Sistemul “paywall” nu-i afectează efectiv decît pe marii consumatori de informaţii, care sînt în procent redus, de exemplu, 1% din cititorii NYTimes. Marea majoritate a cititorilor, peste 95% potrivit cifrelor menţionate de Gilles Raymond, de la Mobiles Republic, “renunţă atunci cînd se trece la sistemul cu plată”. Un internaut “nu este deloc dispus să plătească un abonament”.

Cum se poate finanţa altfel informaţia generală? “Modelul publicitar nu funcţionează pe moment”, admite Frédéric Filloux, directorul ediţiei online a ziarului Les Échos. “Deoarece se bazează pe cantitatea de pagini văzute de vizitatori. Este o viziune depăşită. Internetul nu reprezintă nişte mass-media, ci o medie de ţinte, de nişe”, consideră Wolfgang Blau, responsabil cu site-ul Zeit din Germania. “Profesioniştii din domeniul publicităţii vor înţelege acest lucru. Încă nu trebuie să spunem că este un eşec”, afirmă Borja Echevarria de la El Pais. “În curînd vor viza o audienţă calificată”, adaugă Wolfgang Blau.