Primele rezultate

Le Courrier de Russie

Valul de proteste al anilor 2011-2012 s-a redus treptat în Rusia, însă aceasta nu înseamnă că regimul Putin II va fi unul îndelungat şi liniştit.

Campania anticorupţie demarată de Vladimir Putin toamna trecută, care a dus la numeroase arestări în rîndul înalţilor funcţionari, nu i-a adăugat preşedintelui rus niciun dram de popularitate în plus. Mizînd pe forţele cele mai conservatoare din societatea rusă, Putin a făcut o alegere raţională în sens electoral, însă puţin probabil corectă din punct de vedere politic.

În “problema naţională”, Kremlinul mizează pe activişti locali şi pe reprezentanţii religiilor tradiţionale, în loc să contribuie la formarea conştiinţei civice laice.

În plan economic, actuala creştere de 3-4% este insuficientă pentru a recupera rămînerea în urmă a Rusiei faţă de Europa. În cadrul puterii înseşi continuă disputele dintre conservatori şi adepţii investiţiilor, dispute care readuc în prim plan discuţii mai degrabă politice, cu privire la faptul că pentru perfecţionarea cheltuielilor de stat sînt necesare instituţii mai puternice şi mai transparente.

De asemenea, o dată cu revenirea lui Vladimir Putin la Kremlin, retorica antiamericană a izbucnit cu forţe noi în Rusia, iar Occidentul este tot mai rar dat drept exemplu de model economic sau în ceea ce priveşte valorile. La începutul celui de-al treilea mandat prezidenţial al lui Putin, diplomaţia rusă se construieşte pe cîteva principii structurale: apărarea suveranităţii naţionale, convingerea că la baza ordinii mondiale de află un raport de forţe, pragmatismul şi prioritatea acordată factorilor economici, “regionalizarea” influenţei Rusiei, ale cărei interese de concentrează tot mai mult pe republicile din fosta Uniune Sovietică.