PREMIERĂ TEATRALĂ ABSOLUTĂ LA TURDA

De curînd s-a constituit în municipiul nostru primul teatru independent, un teatru alternativ. Consider că această formă de teatru dramatic nu devine nicăieri o modalitate de eliminare a teatrului profesionist existent – al statului, ori al unei comunităţi –, ci reprezintă un alt punct de vedere artistic, implicit o necesară şi loială concurenţă. La Turda s-a constituit, aşadar, o asemenea trupă teatrală şi, spre meritul acesteia, spectacolul de debut l-a constituit o comedie scrisă de un dramaturg turdean – Patru femei la lift de Virgil Deceanu, tipărită în anul 2014 în cartea intitulată Cvartet.

Autorul este turdean, tot el semnează muzica adecvată acestei comedii, regia artistică aparţine tot unui turdean, Ovidiu Cosac, fost excelent regizor tehnic la Teatrul Municipal Turda, cu colaborări la alte teatre, dar care a semnat şi regia artistică a cîtorva spectacole la această instituţie, cu ani în urmă. Interpretele sînt şi ele turdence: preţuita artistă profesionistă Nina Antonov, avocata Sonia Cojan, bibliotecara Mihaela Ianoşi, profesoara Irina Popa, dar şi inginerul Ionuţ Ianoşi, cunoscuta fostă sufleoră de la teatrul nostru profesionist, Ana Cosac, de data aceasta tot în calitate de sufleor, dar şi exponenta vocii d-nei Dumitrescu din piesă.

Personajele sînt două soţii de parlamentari: dna Senator şi dna Deputat, dra Melinda, dna Elvira, soţul acesteia, cu apariţii episodice în spectacol. Am scris relativ de curînd o cronică literară despre cartea amintită mai sus, implicit despre această piesă de teatru într-un act. Evidenţiam în textul cu pricina că acesta se constituie într-o comedie cu mult haz şi satiră la adresa unor urmaşe ale Evei. Autorul satirizează cu plăcere şi furie suficienţa preocupărilor cotidiene, mediocritatea, superficialitatea, inexistenţa dorinţei de autodepăşire la unii concetăţeni, de ieşire din banalitatea propriei vieţi, al căror unic scop important este să tînjească şi să practice actul sexual oricînd se iveşte prilejul. Întîlnirea intempestivă are loc în faţa uşii liftului stricat, la parterul unui bloc, unde se adună cele patru colocatare bramburite. Regizorul Ovidiu Cosac evidenţiază cu abilitate esenţele comice şi satirice ale textului, ridicînd astfel ştacheta interpretativă a celor trei actriţe diletante la nivelul atins de unica actriţă profesionistă din distribuţie. Doamnele Senator şi Deputat – numite astfel de autor, fiindcă soţii lor sînt parlamentari – ies din apartamentele situate la parter, pentru că locatara Dumitrescu, de la etaj, întreabă disperată, în răstimpuri, dacă soţul ei nu este la una dintre ele. Acestea, dar şi domnişoara Melinda, sosită lîngă cele două, incitată de Dumitreasca, neagă categoric, iar cînd toate trei întreabă de ce crede colocatara că soţul ei ar fi la una dintre ele, femeia răspunde cu nonşalanţă: ,,… cînd l-am întrebat unde se duce, mi-a spus că la curve”. De la acest răspuns, spectacolul creşte în dinamism prin replicile încărcate cu humor şi cu satiră, dar şi prin jocul scenic, prin mimă şi pantomimă, căci între timp soseşte de la piaţă, cu două sacoşe pline, doamna Elvira. Necruţătoare cu bărbaţii beţivi, aduce în două rînduri cîte o sticlă de băutură fină, pe care o consumă toate patru într-o veselie exuberantă. Replicile curg limpezi, alteori învolburate.

Sub bagheta regizorală a lui Ovidiu Cosac, toate interpretele comunică într-o manieră originală esenţa personalităţii fiecărui personaj, cît şi sensul major al replicilor. Sonia Cojan (dna Senator) şi Mihaela Ianoşi (dna Deputat) izbutesc să creeze două soţii mărginite ale unor sus-puşi, trecute de amiaza vieţii, dar care continuă să creadă că încă locuiesc în floarea tinereţii. Irina Popa (dra Melinda) redă convingător tipul de cocotă camuflată de anonimat, ajutată fiind de dezinvoltura cu care îşi rosteşte replicile, de tonul vocii degajat, de trupul bine proporţionat, cît şi de rochia mini şi transparentă. Talentata actriţă Nina Antonov (dna Elvira) devine repede vioara întîi în acest cvartet de personaje feminine. Elvira este cea mai vîrstnică şi cea mai rafinată dintre ele. Emite judecţi subtile şi constatări întemeiate despre mojicia unor soţi, despre preocuparea lor de băutori convinşi, mai întîi fiind luat la refec soţul ei, însă în lipsa acestuia. Totuşi, spre deosebire de textul din carte, unde soţul nu apare pe scenă, la sugestia regizorului el apare la începutul şi la finalul spectacolului, bine matrafoxat, după ce s-a relaxat în apartamentele celorlalte trei colocatare, escaladînd ferestrele. Ionuţ Ianoşi, interpretul, ştie să edifice prin cele cîteva frînturi de fraze rostite rostogolind cuvintele, îndeosebi prin mimă şi pantomimă, chipul bonom al unui cetăţean turmentat, oarecum speriat şi debusolat. Vocea d-nei Dumitrescu nu este alta decît vocea puternică, plăcut timbrată a fostei sufleore de la teatrul profesionist, Ana Cosac.

Întregul spectacol este o izbîndă a dramaturgului, regizorului şi a tuturor interpreţilor, fiindcă spectacolul se încarcă progresiv cu dezinvoltura şi vioiciunea situaţiilor create şi replicilor plăcut rostite, cu momente de tensiune, incomode, şi cele de linişte simulată. Ies astfel în evidenţă momentul trioului cu falşi intrumentişti, dirijat de inepuizabila Elvira, monologul rostit cu schepsis de Melinda despre bărbaţi şi pantofi, momentul cînd doamnele Senator şi Deputat rămîn singure în scenă şi schimbă replici încărcate cu multă savoare, o ingenioasă parodie a dansului fetelor de la Căpîlna, dar şi motivul ,,mortului” din apartamentele soţiilor de demnitari şi al Melindei ş.a. În ceea ce o priveşte pe Elvira, întreaga ei prezenţă pe scenă constituie un succes al Ninei Antonov. O contribuţie cu efect favorabil în împlinirea spectacolului îl au cunoscuta scenografă turdeancă Clara Labancz, nominalizată la premiul UNITER în anul 2015, dar şi doamnele Simona Spălnăcan (machiaj) şi Monica Dragoste (coafor).

Fireşte că textul şi concepţia regizorală devin determinante în crearea acestui spectacol de bun augur. Lipsită de scenă, de decor, de luminile ambientale ale reflectoarelor, sala constituie de fapt un spaţiu neconvenţional pe care soţii Sonia şi Robert Cojan l-au pus necondiţionat la dispoziţia trupei de teatru, prin cunoscuta fundaţie culturală Tour d’Art, pe care o patronează cu succes, cu reuşite notabile în zona cultural-artistică a municipiului Turda.

Mircea Ioan CASIMCEA