Premieră la Naţionalul clujean

Teatrul Naţional Cluj-Napoca anunţă premiera spectacolului CLASA NOASTRĂ de Tadeusz Slobodzianek, traducerea: Cristina Godun, în cadrul Programului „Teatru-forum“, care va avea loc în Sala mare vineri, 11 decembrie 2015, de la ora 19. Regia: Bocsárdi László; decorul: Bartha József; costumele: Kiss Zsuzsanna; dramaturgia: Benedek Zsolt; muzica şi corepetiţia: Boros Csaba; imagini video: Cristian Pascariu; asistent de corepetiţie: Adela Bihari; instructor de step: Adrian Strâmtu; asistent de regie: Eugenia Sarvari; maestru de lumini: Jenel Moldovan.

Distribuţia: Dora (1920-1941) – Sânziana Tarţa; Zocha (1919-1985) – Irina Wintze; Rachelka, mai tîrziu Marianna (1920-2002) – Anca Hanu; Jakub Kac (1919-1941) – Cristian Rigman; Rysiek (1919-1942) – Radu Lărgeanu; Menachem (1919-1975) – Miron Maxim; Zygmunt (1918-1977) – Cătălin Herlo; Heniek (1919-2001) – Ovidiu Crişan; Wladek (1919-2001) – Matei Rotaru; Abram (1920-2003) – Ionuţ Caras. Dirijor – Boros Csaba.

Tadeusz Slobodzianek s-a născut în 1955. Este dramaturg, regizor, secretar literar şi promotor al noii dramaturgii poloneze. Venit din tradiţia teatrului polonez, strălucit reprezentată prin Gombrowicz, Witkiewicz, Kantor sau Grotowski, Slobodzianek se situează în primele rînduri ale teatrului polonez contemporan, fiind distins cu premii naţionale şi internaţionale. A debutat cu o piesă pentru teatrul de păpuşi, în 1980. Inspirate din romantismul polonez, din barocul hispanic, ori din evenimente din viaţa Poloniei contemporane, au urmat diferite piese precum Ţarul Nicolae (1987), Cetăţeanul Pekosevicz (1989), Proorocul Ilie (1991), Merlin şi Fierarul Malambo (1993), Visul Ploşniţei (2000) şi Clasa noastră (2009).

În 2003, a înfiinţat la Varşovia Laboratorul de Dramă, unde au loc ateliere de artă dramatică cu durata de un an, din 2010 e director al Teatr na Woli din Varşovia, iar din 2012, director al Teatrului Dramatic „Gustaw Holoubek“.

Pusă în scenă în 2010 la Varşovia, Clasa noastră este astăzi una dintre cele mai jucate piese ale autorului, distinsă cu Premiul Nike, cel mai important premiu polonez pentru dramaturgie. Textul aduce în scenă dureroasa poveste a unor foşti colegi de şcoală, polonezi şi evrei, buni camarazi şi prieteni, care, într-un anumit moment istoric, fără vreo cauză explicită, se lasă prinşi sub tăvălugul cruzimii, transformîndu-se în victime şi călăi. Cele XIV lecţii care îl compun fac trimitere la Calea Crucii, fiecare personaj parcurgînd cele XIV etape ale Calvarului, interpretate prin istoria secolului XX. Autorul şi-a intitulat astfel piesa, împrumutînd numele unuia dintre cele mai populare portaluri de socializare din Polonia, dar şi influenţat fiind de Clasa moartă a lui Tadeusz Kantor.

În Jedwabne, un orăşel din Polonia centrală, trăia, de cîteva secole, o comunitate evreiască puternică, de circa 1600 de suflete, într-o paşnică simbioză cu polonezii. Munceau împreună, îşi sărbătoreau datinile împreună. La puţin timp după ce naziştii au intrat în Jedwabne, s-a întîmplat inimaginabilul: polonezii din localitate i-au masacrat pe toţi cei 1600 de evrei într-o singură zi. Cei care au scăpat de topoare, furci, cuţite au fost împinşi într-un hambar şi li s-a dat foc. N-a rămas niciunul. Acestea sînt datele istorice, acţiunea piesei desfăşurîndu-se pe o perioadă de aproximativ 68 de ani (1935 – 2003). Se petrec scene de o ferocitate incredibilă, toată această escaladă a cruzimii fiind poetizată de regizorul Bocsárdi László, care, în acest scop, recurge la poveste şi cîntec, la o interpretare obiectivă a textului, pe alocuri, cu ecouri din teatrul documentar. Compusă de Boros Csaba, muzica însoţeşte angelic teribila poveste. Spectacolul, în întregul lui, pare a fi un ecou al gîndurilor Simonei Weil: „Cînd sufletul epuizat a încetat să îl aştepte pe Dumnezeu, cînd nenorocirea exterioară şi uscăciunea interioară îl fac să creadă că Dumnezeu nu este o realitate (…), atunci Dumnezeu vine după un timp la el, i se arată, îi vorbeşte, îl atinge“.

Eugenia SARVARI