Preaindependenta Justiţie românească

ILIE CĂLIAN

Astăzi urmează să se pronunţe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procesul intentat de ANI împotriva actualului preşedinte Klaus Iohannis, considerat în situaţie de incompatibilitate pe cînd era primar al Sibiului. Nu voi mai discuta acum despre ANI, această “floare” răsărită pe cîmpia originalei noastre democraţii – o instituţie politică, cu dreptul de a se amesteca în Justiţie, cum mai sînt şi altele. Problema este, de fapt, instituţia Justiţiei, a treia Putere din România, o putere atît de independentă, încît pare mai puternică decît chiar Justiţia divină. Atît de independentă, încît am fost tentat să scriu, şi să repet acum, că am început să mă îndoiesc de amestecul politicului în justiţie şi să mă întreb dacă nu cumva e invers – adică, amestecul Justiţiei în politică.

Acuzaţia împotriva lui Iohannis este veche, iar soluţionarea ei a fost tărăgănată într-atîta, încît este normal să te întrebi dacă nu a fost intenţionată, dacă nu cumva nişte domni în robe şi-au zis, rîzînd în barbă, că ar fi cazul să-şi arate muşchii juridici şi să ne joace o farsă de dimensiuni naţionale. Mai exact: justiţia ar fi avut timp să judece “cu celeritate” cazul Iohannis înainte de lansarea sa în cursa electorală pentru Preşedinţie. Ce se va întîmpla dacă ÎCCJ va considera că Iohannis era incompatibil şi, în concordanţă cu legea, acesta nu ar avea drept să ocupe funcţii publice? Îşi va continua acesta mandatul, invocîndu-se imunitatea prezidenţială, aşa cum i se acordase lui Băsescu? Precizez că articolul 84, “Incompatibilităţi şi imunităţi”, din Constituţie spune clar: “(2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevedirile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător”. Iar articolul 72 alineatul (1) spune: “Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere judiciară pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”. Dacă aceasta este imunitatea reală a preşedintelui, iar ÎCCJ îl, va condamna pe Iohannis, ce se va întîmpla? Va trebui ca acesta să se retragă şi să se organizeze noi alegeri?

Evident, jocul Puterii judecătoreşti cu implicaţiile politice ale activităţii Ei dovedeşte că va trebui să ne întrebăm, din nou, care sînt, de fapt, limitele între care se poate accepta “independenţa” acestei Puteri. Pe scurt: poate fi Ea deasupra societăţii?! Un senator roman a rămas celebru prentru fraza sa, în care cerea să se facă dreptate şi de-ar fi să piară lumea (Fiat justitia, pereat mundus). De altfel, Antichitatea ne-a lăsat o imagine a Justiţiei în faţa căreia se închină toată lumea: o doamnă frumoasă, legată la ochi, care în stînga ţine balanţa, iar în dreapta sabia. Legată la ochi – adică nu vrea să vadă persoanele. Dar are urechi libere şi poate auzi ce i se şopteşte la una sau alta, ori ce au interceptat “serviciile” . Iar dacă e legată la ochi, poate să vadă. Ea cum se înclină balanţa şi încotro trebuie să lovească cu sabia?! Deci, tot pe urechi trebuie să se bazeze… Mă tem că e chiar simbolul practicii unora dintre reprezentanţii Justiţiei de azi de la noi – ceea ce îi face pe mulţi români să nu aibă niciun pic de încredere în doamna asta, care poate lovi cu sabia te miri în ce direcţie. Iar dacă acum, în cazul Iohannis, Justiţia se va face de rîs, va trebui ca Parlamentul să ia în serios analiza modului cum funcţionează Ea şi să “umble” niţel la legile privind funcţionarea celei de a treia Puteri.