Prea mult circ constituţional

Ilie CĂLIAN

Teoretic, pentru noi cel mai important lucru ar fi să ştim cum ne va reprezenta cineva la Consiliul European, cu ce mandat public şi cu ce proiecte cu bătaie lungă ne va asigura un loc mai comod într-o organizaţie ca Uniunea Europeană, în care, şi fără această îndelungată şi imprevizibilă, în evoluţia ei, criză generală, statele componente sînt mai interesate de propriile naţiuni decît de UE în ansamblu.

Iată, însă, că în fapt reprezentarea României a devenit un moment acut al conflictelor dintre Băsescu, Parlament şi Guvern, conflict evitat în guvernările Boc şi Ungureanu, întrucît aceştia n-aveau nici minimă coloană vertebrală. Desigur, cauza fundamentală o reprezintă Constituţia, care, spune în articolul 1, al.(2) :”Forma de guvernămînt a statului român este republica”. Însă nu precizează care formă de republică – prezidenţială, semiprezidenţială sau parlamentară. Plecînd de aici, preşedintelui i s-au acordat anumite puteri executive, deşi tot în Constituţie se spune că el doar mediază între puterile statului. De la impreciziile, ambiguităţile şi contradicţiile Constituţiei – în spirit şi în literă – decurg toate cele pe care le-am constatat de cînd Băsescu a devenit, pentru prima oară, preşedinte. Desigur, sînt şi alte prevederi insuficient de bine gîndite.

Una este Curtea Constituţională, dată pe mîna politicienilor şi alcătuită din oameni care nu au obligatoriu calitatea de judecători cu experienţă şi validarea profesională şi morală a Consiliului Superior al Magistraturii. De altfel, politizarea Justiţiei este completată de politizarea altor instituţii, pe aceleaşi criterii ale delegării şefilor şi consiliilor de administraţie de către partide politice, Guvern şi Preşedinţie. “Spectacolul” Curţii Constituţionale, de miercuri, este demn de Caragiale. C.C.R. îi dă dreptate lui Traian Băsescu împotriva Guvernului. Însă decizia C.C.R. nu are valabilitate, întrucît “judecătorii” săi n-au avut timp să redacteze motivarea şi s-o publice în Monitorul Oficial. Pînă se va publica, Băsescu nu se poate folosi de această decizie. (Trec peste faptul că preşedintele C.C.R., Augustin Zăgrean, omul lui Băsescu, s-a antepronunţat pe această temă cu multă vreme înainte ca tocmai şeful său să se fi adresat C.C.R.)

C.C.R. n-a avut timp, miercuri, să-şi facă temele pînă la capăt şi să-şi transmită decizia la Monitorul Oficial, întrucît tocmai în aceeaşi zi mai avea de discutat două contestaţii de neconstituţionalitate: una chiar a lui Băsescu, referitoare la o completare a Legii Educaţiei Naţionale, şi o alta a PDL, referitoare la legea votului uninominal. În legătură cu aceasta – legea votului uninominal pur, principiu atît de drag lui Băsescu şi PDL – C.C.R. s-a pronunţat considerînd-o (ca şi cea de mai sus) neconstituţională. Motivul nu este “deficitul de democraţie” al acestui sistem de vot – împotriva căruia m-am pronunţat de atîtea ori -, ci faptul că, prin acest sistem ar creşte numărul de parlamentari la 481, în loc să scadă la circa 300, conform celebrului referendum al lui Băsescu şi, mai ales, conform realităţii demografice, care arată că populaţia a scăzut şi, firesc, ar trebui să scadă şi numărul colegiilor, respectiv al parlamentarilor.

Bine că s-a întîmplat aşa – chiar dacă nu a fost justificată prin prisma limitării dreptului de a alege. Ce vor face, în acest caz, partidele? Va accepta USL să se revină la vechiul sistem, care permitea ca un candidat de pe locul trei să cîştige prin însumarea voturilor “rămase” partidului său? Va propune USL un alt sistem? Cum şi cînd? Probabil soluţia ar fi o sesiune extraordinară a Parlamentului.

Ceea ce este, însă, evident – după mascarada de miercuri – este faptul că în viitoarea Constituţie vor trebui făcute multe modificări – chiar fundamentale, inclusiv opţiunea pentru republica parlamentară şi transferarea atribuţiilor C.C.R. Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adică pe mîna unor veritabili profesionişti, ca şi clarificarea existenţei, rosturilor şi subordonării altor instituţii ale statului. Din 2005 pînă acum am asistat la prea mult circ constituţional. Dar n-a fost doar circ. A fost, în realitate, timp pierdut în dezvoltarea României.

Iar miercuri, cea mai clară dovadă de circ constituţional ne-a oferit-o chiar decizia C.C.R., în care se vorbeşte depre preşedintele României ca “şef al statului” – termen care nu există în Constituţie. E adevărat, este exact termenul îndrăgit de Băsescu, cu care el obişnuieşte să se definească pe sine (căpitanul de vapor nu se poate imagina decît şef). Aşa încît îmi vine să mă întreb dacă acel comunicat al C.C.R. nu a fost conceput chiar la Cotroceni, sub îndrumarea lui Băsescu.