POVEŞTI DE IUBIRE în concertul extraordinar al Filarmonicii „Transilvania”

 Concertul-spectacol intitulat „Poveşti de iubire”, cu participarea actorului Florin Piersic – invitat să susţină, prin intermediul textului lui Ibsen, discursul muzical al lui Edvard Grieg din Suita Peer Gynt – a reprezentat o inspirată alăturare a doi compozitori atît de diferiţi, dar pe care-i uneşte, sub unele aspecte, caracterul naţional al operei lor: neoclasicul Serghei Prokofiev (1891-1953) şi „naţionalul” romantic întîrziat Edvard Grieg (1843-1907); a fost, în acelaşi timp, o reeditare, peste timp, a evenimentului din 1999, cînd la pupitrul orchestrei clujene s-a aflat maestrul Emil Simon.

Seara a fost deschisă cu selecţiuni din baletul Romeo şi Julieta de S. Prokofiev, lucrare căreia dirijorul Cristian Oroşanu i-a dezvăluit, cu un fin simţ al nuanţelor, orchestraţia extrem de bogată, conţinutul melodic suculent, pasajele de mare dificultate şi tonalităţile „de oţel”, dar şi pe cele de o căldură rafinată, multitudinea de elemente contrastante, tradusă într-o varietate ritmică uluitoare.În „Moartea lui Tybalt” sau în „Dansul cavalerilor”, în „Dans” sau în „Dansul fecioarelor din Antile”, ca să dăm doar cîteva exemple, orchestra a creat imagini aproape de perfecţiune, în consens cu spiritul atletic, aplombul, amplitudinea şi energia debordantă pe care muzica lui Prokofiev le degajă.

În partea a doua a serii, Peer Gynt de Grieg. De la exclamaţia de început a actorului- recitator şi povestitor: „Norvegia!, Norvegia!, ţinut al zăpezilor… natura se întoarce la viaţă ca un strigăt de bucurie”, într-un Allegretto pastorale exploziv şi luminos, optimist – revelaţia: cîtă trăire, cît patos, cîte treceri de la o stare la alta în cuprinsul aceleiaşi partituri actoriceşti!; ce uriaş efort de transpunere scenică a visului lui Peer „care se ţese” peste stările de veghe, cu textul ce se revarsă tumultuos, cînd glumeţ, cînd grav, acoperind cor şi orchestră, şi public, şi tot. Piersic, în mare formă, şi-a surclasat propria-i evoluţie din 1999, părere împărtăşită de mai mulţi spectatori care au asistat la ambele reprezentaţii. În mijlocul armoniilor cromatice dezinvolte s-au detaşat, insinuant, tema lui Solveig sau tema mamei pe patul morţii, de un dramatism copleşitor (Andante doloroso), încheiată într-un pianissimo al corzilor desăvîrşit. Iată-l apoi pe Peer care pleacă în lume, însoţit de tema primăverii, peste zări şi ţări neumblate – reuşit şi „Dansul Anitrei” (Tempo di mazurka), adaptat ritmului specific norvegian – pînă la revenirea eroului spre casă, în toamna vieţii, marea în furtună, naufragiul, sfîrşitul… Şi Cîntecul lui Solveig, admirabil interpretat de soprana Adela Zaharia (care nu mai e de mult o „debutantă”, dimpotrivă!). Mai vechea noastră cunoştinţă, încă de pe vremea cînd se afla la pupitrul Orchestrei Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, dirijorul Cristian Oroşanu nu şi-a trădat, nici de această dată, aplecarea specială pentru dirijatul de operă şi balet, rigoarea, precizia şi, nu în ultimul rînd, eleganţa gestului dezinvolt recomandîndu-l drept un reprezentant de primă mărime al generaţiei sale. La înălţime, ca de obicei, Corul Filarmonicii „Transilvania”, dirijat de Cornel Groza, cor care a marcat cu vigoare şi exuberanţă intonaţională momentele decisive ale Suitei Peer Gynt.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Foto: Alina Moldovan

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.