POVEŞTI ADEVĂRATE DESPRE UN DESTIN CĂLĂTOR

Promiteam să revenim: de data aceasta vorbim despre alte poveşti adevărate,  prelungiri fireşti ale celor prezentate în ediţia noastră de joi, 28 iunie 2012.  Poveştile adevărate sînt legate de medicină, despre cum a ajuns clujeanul dr. George Freundlich, oaspetele nostru din aceste zile, să fie declarat medicul anului în Canada, să fie decorat şi premiat, sărbătorit la împlinirea a 18 ani de cînd acordă asistenţă medicală de înaltă competenţă ca medic de familie şi director al Bingham Memorial Hospital din Matheson (Ontario). Alte poveşti adevărate sînt legate de muzică, de muzica practicată la nivel profesionist în Orchestra Simfonică din Timmins, unde doctorul nostru cîntă la trombon, sau în orchestra de jazz Timmins All -Star Big Band, cu care, de asemenea, concertează constant. Adică, atunci cînd nu e la clinică…

Muzica – cealaltă mare şi primă iubire
Deşi “programat’’ pe succes în muzică, destinul a dorit să se întîmple altfel… Aşa încît, alături de medicină, muzica rămîne o constantă a preocupărilor medicului româno-canadian, a cărui companie stă, întotdeauna, sub semnul surprizei, aducînd, direct de la sursă, informaţii culturale sau ştiinţifice de interes pentru interlocutori. Aflăm astfel că Orchestra Simfonică din Timmins oferă, anual,  premii şi burse unor copii şi tineri talentaţi, elevi de top la Şcoala de Muzică ‘’Geoffrey Lee’’, între sponsori aflîndu-se, normal, dr. George Freundlich, care sponsorizează premii la diferite instrumente. Premierea are loc, de obicei, la finele stagiunii simfonice, în cadrul unui concert în care evoluează laureaţii, care, cu această ocazie se fac cunoscuţi ca viitoare staruri ale muzicii.

La ediţia din acest an, dr. Freundlich a acordat, în cadrul competiţiei de burse la categoria Avansaţi, Premiul ‘’Andor Freundlich Memorial Bach Competition’’, în valoare de 1000 dolari, tînărului Nate Houston (blockflöte). În aceeaşi competiţie, el a mai acordat Premiul de încurajare ‘’George Freundlich’’ tînărului instrumentist  Gabriel Taylor (flaut).

HEART OF GOLD – musical în premieră mondială
O serie de şase reprezentaţii cu premiera mondială a musicalului HEART OF GOLD a fost dedicată Centenarului oraşului Timmins, celebrat în acest an printr-o mare diversitate de manifestări culturale. Cum e şi firesc, Orchestra Simfonică din Timmins – în care cîntă dr. Freundlich – precum şi corul acesteia au fost implicate din plin, întreaga producţie fiind realizată în Timmins. Autorul muzicii, scrise special pentru eveniment, este compozitorul Luc Martin, instrumentist în cadrul orchestrei amintite, regia şi libretul: Laureen Kuhl, iar coregrafia a fost semnată de Natalie Picard-Cavalieri; la pupitru – Matthew Jones, dirijorul Orchestrei Simfonice.

Înainte însă de a vorbi despre musical, cîteva precizări necesare: oraşul Timmins este recunoscut pentru existenţa, pe teritoriul său şi în zonă, a celor mai mari mine de aur din lume, fiind supranumit şi  ‘’The city with the heart of gold’’ , adică ‘’Oraşul cu inima de aur’’. Chiar şi acum a reînceput un soi de ‘’boom’’ al aurului, oamenii grăbindu-se să meargă să lucreze în mină, pentru că salariile sînt extrem de atractive.

Musicalul ‘’Heart of Gold’’ (‘’Inima aurului’’) este inspirat de poveştile care s-au ţesut în jurul marelui incendiu de la Porcupine, din 11 iulie 1911, incendiu considerat drept unul din cele cinci mari incendii care au devastat Canada şi care au testat din plin forţa comunităţilor de a renaşte din cenuşă. Cităm dintr-un sinopsis al spectacolului :

“Nimeni nu plănuia să stea prea mult prin Porcupine Camp; tot ceea ce-şi doreau era să găsească repede aur şi să se întoarcă cu trenul următor acasă. Dar, cînd a izbucnit marele incendiu din 1911, s-a întîmplat ceva ciudat: populaţia din Porcupine Camp a descoperit că aurul nu se găseşte doar  în pămînt, ci în fiecare din noi’’.

După cum ne spunea dr. Freundlich, musicalul are replici savuroase, se doreşte o succesiune veselă de evenimente şi de personaje, dar are şi multă istorie, inclusiv episoade dramatice. Sînt relatate împrejurările în care au venit coloniştii acum un secol şi ceva – finlandezi, scoţieni, irlandezi, ucraineni, italieni –, cum au găsit aur, cum s-au stabilit acolo, apoi cum au plecat şi au venit alţii; apoi episodul dramatic al incendiului, cu moartea unui mare număr de locuitori, inclusiv a familiei directorului de mină, Weiss. Toate sînt prezentate printr-o desfăşurare de personaje şi tehnici scenice ample şi spectaculoase. La final, supravieţuitorii realizează că valoarea cea mai mare nu e aurul ci oamenii, care hotărăsc să reconstruiască oraşul, să formeze o comunitate unită. Aşa s-a născut ‘’oraşul cu inima de aur’’, care aniversează acum 100 de ani.

Cu o lună în urmă avea loc, la Montreal, Reuniunea Naţională a Orchestras Canada – din board-ul de directori făcînd parte şi concitadinul şi prietenul nostru, dr. George Freundlich. Şi trebuie să spunem că, pe afişul reuniunii, între instituţiile şi organismele donatoare şi susţinătoare ale evenimentului, singura persoană particulară trecută pe afiş este, cum aţi putut deja ghici, iarăşi dr. Freundlich. “Susţin Orchestras Canada cu onoare şi cu bucuria de a putea da ceva înapoi ţării mele de adopţie, care m-a primit în braţele sale şi mi-a dat posibilitatea să pun în valoare tot ceea ce am învăţat în România. Deşi la început mi-a fost foarte greu, iată că peste ani am ajuns să-mi construiesc o carieră de succes şi consider că este de datoria mea să mulţumesc pentru aceasta, în felul meu. Cultura donaţiilor este o filosofie, o obişnuinţă, pe care am adoptat-o şi în care cred, aceea de a dărui’’, ne-a spus dr. Freundlich. Să nu uităm că prietenul nostru este Membru de onoare şi “benefactor’’ al Metropolitan Opera House New York.

Recunoaştere, preţuire, situarea pe o poziţie al cărei prestigiu se cere apărat şi consolidat: prin muncă asiduă, prin dedicaţie şi iubirea aproapelui. Aşa procedează, zi de zi, acest clujean valoros, aşa consideră el că-şi poate arăta recunoştinţa faţă de familia care i-a arătat calea pe care s-o urmeze, de  şcolile care l-au format – Liceul de Muzică “Sigismund Toduţă’’ şi Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu’’ –, faţă de oamenii şi locurile de ACASĂ, către care revine, asemeni destinului călător, ori de cîte ori timpul i-o permite, cu-acea bucurie pe care, la rîndul nostru,  ne place să o împărtăşim.

Michaela BOCU
m.bocu@ziarulfaclia.ro