Porţi şi portiţe

Radu VIDA

radu vidaDegeaba ne mai batem cu pumnu-n piept şi ne dăm cocoşi: am devenit o regiune, un judeţ al Europei, unite doar pentru a face ordine în provincii. În … anumite provincii. Nu mai putem trage o… şină de cale ferată pe unde vrem noi. Planul trebuie prezentat la Bruxelles. Iar dacă planul nu-i… proiect, care poate fi modificat, nu se aprobă! Mai ştiţi ţîpuritura de pe vremea cînd eram de capul nost’? „Am un leu şi vreau să-l beu!” Ei, bine, puteţi face asta, dacă comisarii Fondului Monetar Internaţional nu vă dau voie. Nu beţi, dumneavoastră, bere, la botul calului, ci luaţi frumuşel răchie pentru imunizarea cetăţenilor second-hand, ce se află în coloniile statelor vest-europene. (Aceleaşi care, în urmă cu un secol, îşi trăgeau supuşi peste mări şi ţări). Am schimbat doar Poarta prin care ne tîrîm să ţucăm botinele lustruite ale mai marilor zilei, dar tot Înaltă e, din moment ce nu putem nici măcar să dăm cu capul, acolo, să ne alegem, cum ar veni, cu… cuiul nostru. Subliniez: al nostru!

Zilele trecute s-au ivit niscai probleme. Cu cîţiva parlamentari şi cu oareşce procurori. Şi primul ministru. Oameni pe care, cică, i-am ales noi, Poporul, şi le-am delegat puterea (tot noi, trebuie precizat), pentru a ne conduce. Dar, cînd cu problemele, n-au venit la noi. Nu le-a trecut prin minte nici că existăm. Puterea a fugit la ambasadorii ţărilor Occidentale. Opoziţia? Hop, şi ea! Tot la Înaltele Portiţe. În traducere liberă: la ambasade. Nu-i vorbă, că s-au exprimat şi Înaltele Porţi de la Washington, Londra, Berlin şi Paris.

Acu’ preşedintele a făcut-o lată.
S-a apucat să promulge legea steagurilor. Da, da! Aţi auzit bine: Claus Werner Iohannis a spus „Da”. Şi astfel, entităţile teritorial-administrative îşi pot arbora propriile flamuri.

Cotrobăind prin lege, aflăm că steagurile proprii unităţilor administrativ teritoriale trebuie să fie aşa şi pe dincolo. Prima la mînă, să nu aducă atingere simbolurilor naţionale şi doi, tot la mînă, să nu conţină simbolurile altor state. Păi, şi steagul nostru naţional seamănă izbitor cu cel al Ciad-ului. Dar care o fi diferenţa dintre Bucureşti şi N’Djamena? Nici una.Şi nimeni n-a avut nimic împotrivă. Doar nuanţa de albastru diferenţiază steagul nostru de culorile Andorei. (Prea mici, şi-or fi zis ăia mari!). Legea zice că steagurile instituţiilor administrativ-teritoriale nu pot fi două la fel. Da’ Budapesta a fost întrebată? Şi dacă nu, de ce credeţi că Harghita şi Covasna nu vor avea acelaşi steag? Păi, tot chestie de Poartă şi Portiţă. A! Şi mai e ceva. Steagurile astea, care nu spun nimănui nimic, trebuie arborate musai cu steagul naţional şi steagul UE. De aici pînă-n Spania şi din Italia pînă-n Suedia n-am văzut aşa ceva. Poate de acum încolo. Dar nu cred. Pentru că ei nu sînt colonii. Mai au ceva din ceea ce, altădată, se numea suveranitate naţională. Şi independenţă reală.

Dacă tot ne-am… legat de steaguri (era să zic ştreanguri!), să rămînem tot la promulgarea legii de către prefectul Claus Werner Iohannis. Zice, apăsat, ca orice lege dură, care face şi drege şi dacă nu… deci, zice legea că cine nu respectă litera (?) şi spiritul (!) ei va fi amendat de la 5.000 la 10.000 de lei. Pe lîngă faptul că n-am înţeles de ce „între 5.000 şi 10.000 de lei”, căci, vorba aia, fapta-i faptă şi nu poate fi măsurată cu două unităţi distincte, mă mai întreb, deşi nu-i normal, de ce noi? Adică: primăria, care arborează steagul cu… devieri de la lege va fi amendată. Nu vi se pare că-i o contradicţie în termeni? De parcă primăriile şi angajaţii lor fac bani din croşetat botoşei şi scărmănat lîna populaţiei. Şi nu din taxele, tot mai babane, îşi duc veacul şi-şi fac mendrele, ca nişte portiţe pe unde se scurg gologani spre cele porţi mari!
Şi Înalte.

Articole din aceeasi categorie