Politicile de austeritate trebuie nuanţate

Financial Times

Recesiunea prelungită erodează încrederea electoratului în politicile de austeritate fiscală aplicate în întreaga Europă şi în viziunile conform cărora strîngerea curelei este cea mai bună modalitate de a reveni la prosperitate.

Economiile naţionale sînt afectate de mai multe forţe, iar politicile economice trebuie să fie nuanţate în mod corespunzător, o singură politică de austeritate nefiind potrivită pentru toate ţările.

Unii analişti, mulţi dintre ei americani, precum economistul Paul Krugman, condamnă fără discriminare strategiile de consolidare fiscală ale Europei. Fără îndoială, efectul direct al înăspririi soldurilor fiscale este unul restrictiv. Dar în afară de faptul că o creştere economică pe termen lung necesită finanţe publice bine puse la punct, o politică fiscală prea relaxată are două efecte negative asupra creşterii pe termen scurt.

Unul dintre acestea este riscul de creare a panicii pe pieţele de obligaţiuni, cu efectul negativ puternic asupra sectorului public şi al celui privat, care poate fi observat în ţările afectate. Celălalt efect, mai lent dar cu un rezultat la fel de puternic asupra creşterii economice, este că deficitele mari şi îndatorarea rapidă pot încetini activitatea sectorului privat.

În SUA, pledoaria pentru stimulente fiscale este puternică. Într-o economie relativ închisă, cheltuielile guvernamentale ridică uşor cererea internă, iar piaţa de obligaţiuni, de 10 trilioane de dolari, este atît de mare încît investitorilor le este aproape imposibil să o părăsească.

În schimb, situaţia ţărilor mici şi mijlocii, care includ toate statele europene, este diferită. Acestea sînt atît de implicate în comerţul internaţional, încît efectele unei relaxări fiscale unilaterale s-ar disipa prin graniţele lor.

Acest lucru nu justifică însă ideologia oficială a zonei euro privind austeritatea universală. Numai ţările cu deficite sau datorii foarte mari nu au de ales decît să aplice o politică strictă, acestea incluzînd cele trei state cu programe de salvare, dar nu şi Spania.

Numai o politică fiscală coordonată la nivel global poate îmbunătăţi situaţia economiilor mici şi mijlocii, însă acest lucru necesită o conducere mai bună decît am văzut pînă acum.