Plouă

Depinde cum.
Cînd plouă cu petale din ramuri de cireş  şi caişi, simţi că eşti în Paradis, zîmbeşti, parcă te simţi tînăr, te simţi bun, te simţi fericit.
Cînd plouă pe frunze, cu nuanţe arămii, brun şi roşcat, şi cu arome de struguri şi poame de toamnă, zîmbeşti şi parcă te simţi şi tu împlinit, ştiind că un ciclu s-a copt şi altul renaşte.
Cînd plouă cu fulgi de briliant peste omătul ce se aşterne învelind ogorul şi îmbrăcînd pomii, zîmbeşti, şi parcă te simţi şi tu apărat, ştiind că recolta e sigură, lemnul e-n sobă şi crivăţul poate să urle degeaba.
Plouă.
Cînd plouă cu lacrimi peste un cimitir, peste un cîmp nelucrat, peste o tristeţe, un necaz sau o nenorocire, te înfiori.
Cînd plouă cu lacrimi peste iubiri spulberate, ce poate s-au şi transformat în ură, te înfiori.
Cînd plouă cu lacrimi peste greşeli politice crase, plătite apoi ani în şir de cei care nu sînt vinovaţi, te înfiori.
Plouă.
Cînd plouă cu cuvinte urîte, sincere sau nesincere, spuse la nervi, dar care te biciuiesc sau chiar te îmbolnăvesc, simţi cum se năruie Cerul.
Cînd plouă cu cuvinte frumoase, dar nesincere, care îţi produc durere, simţi că se năruie Cerul.
Cînd plouă cu cuvinte de carton, de rumeguş sau de hîrtie sclipicioasă, frumos colorată, ce toate vor ţine trei clipe, simţi că se năruie Cerul.
Plouă.
Cînd plouă cu şmecherii ieftine, scîrboase şi urîte, pleci sau rămîi, te sperii sau te acomodezi.
Cînd plouă cu şmecherii scumpe, arătoase, frumoase, atractive, adevărate inginerii financiare, politice sau sentimentale, cazi orbit, păcălit şi fript, căci ai fost inocent şi nu ştii nimic. Cînd plouă cu ticăloşii mici, mijlocii, mari, uriaşe, imense, enorme, incomensurabile  –  eşti fraier!
Plouă.
Stela-Maria Ivaneş