Plastică Spaţiul de artă contemporană “M2” (strada Clinicilor 2 – 4, etaj II)

Vernisaj Ioana Antoniu. “Anti – age”, fericire şi feminitate

vernisajul are loc luni, 22 aprilie, ora 13

Sînt convins că Spaţiul de artă contemporană “M2” vă este deja familiar, vă este cunoscut. Sînt convins că mulţi aţi şi văzut expoziţiile deschise. Prof. dr. Dan Dumitraşcu a gîndit spaţiul în sine drept unul al artiştilor semnificativi ai artei contemporane, dar şi drept unul aducător de speranţe, unul tonic prin mesaje artistice.

Anti – age este întîlnirea fericită cu Ioana Antoniu, pictor care nu are nevoie de prezentări anume. Insist totuşi asupra cîtorva date, relevante pentru profilul artistei : absolventă cu a Institutului de Arte Plastice ‘Ioan Andreescu’ din Cluj-Napoca, clasa profesor univ. Emil Băcilă. Absolventă de asemenea, cu Diplomă de Merit, a Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca; doctor în arte vizuale, cu tema “Hrană, semn, imagine, simbol”; membră a UAP din România, secţia pictură, din 1991; Diplomă de recunoaştere profesională din partea Academiei Maghiare de Ştiinţe, 2005; Premiul pentru pictură, Galeria Covalenco, Geldrop, Olanda, 1991,…

Activitatea expoziţională, în ţară şi peste hotare, este exemplară şi amintesc aici Salonul naţional de grafică, Salonul naţional de pictură şi sculptură (Sala Dalles, Bucureşti, 1987), ‘Ecce Homo’ (Galeria Mare UAP Cluj-Napoca), ‘Nudul’ (1996), ‘Timp Substituit’, ‘Essentia’, ‘Roz cotidian’, ‘Pictoriţe clujene’, ‘În oglina Meninelor’, ‘NeoReal’, ‘Ceaţa/Fogg/Bruillard’, ‘Incontro a Roma’, expoziţiile personale deschise în centre de rezonanţă artistică cum sînt Roma, Kassel, Zwolle, Stockholm, Montecatini, Florenţa, Espace Bateau Lavoir de la Paris, Galeria de Boog (Olanda), Pistoia, Innsbruck, Helsinki,…

Lucrările Ioanei Antoniu, mă refer strict la cele din expoziţia Anti – age, urmăresc, printr-un proces de decantare alchimică a imaginilor, surprinderea momentelor ideale şi perfecte, exemplare, în care “fericirea şi feminitatea aparţin unei vîrste de aur, pentru care timpul devine o dimensiune irelevantă”.

Demostene ŞOFRON