Planul secret german pentru salvarea Greciei

La Tribune

Consilieri foarte influenţi din guvernul Angelei Merkel au pus la punct un plan denumit “Eureca”, care se vrea o alternativă credibilă la planurile de salvare a Greciei ce ar rezolva chestiunea supraîndatorării fără provocarea insolvenţei acestei ţări.

Acest plan a fost elaborat de un grup de consilieri coordonaţi de Martin Wittig, director general al grupului Roland Berger. Cele şase etape esenţiale prevăzute în acest plan sînt următoarele:

1. Grecia îşi plasează toate activele publice (bănci, imobiliare, companii de telefonie, porturi) într-o structură comună, un fel de echivalent al agenţiei Treuhandanstalt, creată în 1990 în Germania pentru privatizarea celor aproximativ 8.500 de întreprinderi est-germane. Aceste active sînt evaluate la 125 de miliarde de euro, potrivit listei oficiale a privatizărilor.

2. Această structură este cumpărată de o instituţie europeană, finanţată de state, al cărei sediu ar putea fi la Luxemburg, lîngă cel al Fondului European de Stabilitate Financiară (EFSF). Structura respectivă va avea ca obiectiv privatizarea acestor active, pînă în 2025.

3. Cele 125 de miliarde de euro astfel obţinute vor fi folosite de Grecia pentru răscumpărarea obligaţiunilor emise în favoarea Băncii Centrale Europene (BCE) şi a FESF, ceea ce va avea drept efect imediat scăderea datoriei publice la 88%, faţă de 145% în prezent. Expunerea BCE pe datoria grecească s-ar reduce la zero, ceea ce îi va linişti pe contribuabilii europeni. Dobînzile vor scădea la jumătate, iar Atena va putea reveni pe pieţele financiare.

4. Instituţia europeană care se va ocupa de activele grecilor va investi 20 de miliarde de euro în restructurarea activelor respective, pentru a le creşte valoarea cu 50 de miliarde de euro. Valoarea acestor investiţii va putea fi mărită cu 10-15 miliarde acordate de fondurile structurale europene pe care Grecia nu le poate utiliza acum. Aceasta infuzie de bani în economie, echivalentul a 8% din PIB, ar putea repune Grecia pe drumul creşterii economice, cu un 5% pe an timp de trei-patru ani. Pe acest fond al veniturilor fiscale, Grecia se angajează într-un program de răscumpărare a datoriei, plătind anual echivalentul a 1% din PIB. Asta i-ar putea aduce datoria sub pragul de 60% din PIB în 2018.

5. Operaţiunile de privatizare a activelor greceşti se vor termina în 2025. Dacă se va obţine profit, el va fi vărsat direct Greciei, dacă se va vinde în pierdere, Grecia îşi va asuma şi acest lucru. Chiar şi în ipoteza în care niciun activ grecesc nu va fi vîndut, datoria ţării va scădea sub 70% din PIB, ceea ce va fi o ameliorare semnificativă faţă de situaţia actuală.

6. Planul va reduce la zero eventualele cîştiguri ale speculatorilor care nu mai cred în salvarea Greciei sau a zonei euro şi care pariază pe căderea obligaţiunilor greceşti, dar şi spaniole, italiene şi irlandeze.

Potrivit acestui plan, operaţiunile de privatizare astfel centralizate în afara Greciei nu vor fi supuse riscului de corupţie şi de lipsă de transparenţă. Acest plan are şi alte merite: el propune o orientare nouă, în timp ce Europa nu face niciun progres, din luna iulie, pentru salvarea Greciei; el evită aplicarea de către Atena a uneia din cele mai severe cure de austeritate şi-i lasă timp suficient ca să realizeze reformele structurale promise de guvern; duce la creştere economică imediată şi-i permite Greciei să reintre pe pieţe; elimină perspectiva unei crize sistemice în Europa şi îi descurajează pe speculatori.

“Planul nostru de redresare are un obiectiv clar: să ajutăm financiar Grecia să-şi restructureze bilanţul şi să genereze o creştere durabilă”, precizează Martin Wittig.