Pîntecul şi… cîntecul

RADU VIDA

Să bagi la foale a devenit o ştiinţă. La care, mai nou, se pricep toţi funcţionarii din UE. Şi, pentru că restul lumii intră în categoria celor mulţi şi tăcuţi, neştiutori într-ale mîncărurilor rafinate, tracasările pe subiect continuă. Cu ce intensitate vor muşchii lor. Şi lichenii noştri.

La început au fost porcii. Am scris cu doi de „i”, doar pentru a respecta azbucoavna grămăticească, dar, credeţi-mă, singularul ar fi reflectat un adevăr mai simplu, dar mai gr(oh)ăitor.  Trebuia să ne asumăm că-i asomăm. Să nu mai vadă, adică, Mangaliţa lucire de şiş şi lamă la beregată! Că se stresează. Apoi s-au legat de vaci. De ale noastre, nu de ale lor, desigur. Că au coarnele prea pronunţate, că ugerul nu-i ca ţîţa lu’ Britney Spears, că, în fine, laptele are draci sau, mă rog, drăcuşori de microorganisme care… Texte în pretexte, pentru ca şicanarea să fie completă, continuă şi veşnică, dacă se poate.

Cum se uită cineva chiorîş la salariile lor babane, costumele Armani, maşinile la comandă şi interesele la purtător, domnii de la Bruxelles, Strasbourg sau Luxemburg vîră mortu-n casa săracului. Plimbîndu-se ei printre cele privilegii, ce s-au gîndit? Că nici micii de Balcani nu-s pentru nările lor fine, străvezite şi strepezite de atîta sînge albastru, ce le curge de prin vine spre cap. Şi invers. Aşa că au dat cu aditivii de pămînt. Pe ăştia, cu micii, vreau să zic, i-au admis. Lobby tare de tot din partea celor care nu cuvîntă, da’ ştiu ce-nseamnă înfulecatul la iarbă verde  şi cred, neştiinţific,desigur, că bicarbonatul de sodiu e ca-n ţîpuritura cu: de bună dimineaţa) o vodcă-ţi taie greaţa!). La cele 22 de tone de mici consumaţi anul trecut se pot adăuga, acum, şi Ceavapeicici-ul sîrbilor, tot atît de huiduiţi, în prima fază, ca şi micii mioritici. Cu mare îngăduinţă de la Înalta Poartă de Vest, s-a rezolvat.

Dar pentru că prea ne-am relaxat de la afacerea cu micii sfîrîitori, iată că o altă comisie, care n-are nici o legătură cu „specialiştii în mincinicovschi” şi alte boli de nutriţie pe nemestecate, vine să ne strice liniştea, bunele obiceiuri şi, mai ales, punga. S-au uitat ce s-au uitat funcţionăraşii UE şi au găsit că nu e bine să folosim seminţele de ceapă, usturoi de Rîmnic şi varza de Buzău. Cum că ar cauza la garamaţ bilimbistrocizant! M-am tot întrebat ce au cu nenorocitele de seminţe, că de sănătoase-s sănătoase, de puţit, put… şi-s plantate ca-n bancul cela: cu verdele-n sus! Ei, da. Seminţele vechi, cică, şi tradiţionale pe deasupra, nu mai sînt valabile, aşa că domnii de Brabant se străduie să le înlocuiască cu cele fabricate de marii atotştiutori într-ale geneticii. Ce înseamnă asta? Că amărîtul trebuie să se alinieze. Şi dacă mai vrea ceapă, usturoi sau varză, trebuie să le cumpere de la ei: seminţe noi, de laborator, puţulite, sulemenite şi, mai ales,  scumpe ca dracu’! Iar povestea e că acestea – seminţele, vreau să spun – prezintă siguranţă (?!), puritate (!!!), sînt sustenabile genetic (???), calitate extra (?!?) şi prezintă siguranţă. La ce? La buzunarul lor umflat şi la năcazul nost’.  Din ce în ce mai… european.

Ne-au promis evropenii ăştia că de intrăm la ei în gaşcă, gata, scăpăm de războaie ucigătoare! Nu ne-au spus însă că asta se face cu plata steagului, mucarerul, mucăriciul, fumăritul, porcăitul, taxa pe rîgîitoare, leguminoase, ai şi alte cele. De ce oare? Asta este o întrebare retorică, soaţă cu cea în care am vrea să aflăm de ce cumpără atîtea case Prinţul Charles prin munţii noştri. N-o fi avînd, şi el, o garsonieră, unde să stea, să beie o ţuiculiţă şi să mănînce un mic, cu Camila lui cea dragă? Sau nu-i dă voie UE şi mincinicovschiul britanic să bage la maţ whisky de la scoţieni, caviar suedez şi Camembert franţuzit?