Pînă cînd vom tot face haz de necaz?!…

Ilie CĂLIAN

Viaţa politică – şi din România, şi din alte ţări, inclusiv de la “case mari” – are şi momente amuzante. Nu mă refer la ceea ce, îndeobşte, se numeşte circul politic, formulare spusă cu oarecare durere de comentatori. Aşa-zisul “circ politic” este, în realitate, o problemă extrem de serioasă, la care marea majoritate a electoratului nu ia parte, întrucît marea parte a electoratului n-are nici cultura, nici responsabilitatea civică necesare unei societăţi cu adevărat democratice. Desigur, se pot rosti şi scrie o mulţime de palavre patriotarde despre poporul român, marile sale calităţi etc. Pe scurt: populaţia României (statistic vorbind, deci, excluzînd un număr redus de persoane competente şi lucide) este nu doar aceea, ca pe vremea lui Conu Leonida, o foarte mică parte, care vorbea despre – şi avea! – dreptul de vot. Acuma, de la vlădică la opincă toată lumea votează – într-o minunată aiureală, în care incompetenţa civică este aceea care dictează. (Despre ce înseamnă incompetenţa civică o să scriu cu altă ocazie: este un domeniu extrem de dureros pentru “frageda noastră democraţie” şi, mai ales, arată pericolele pe care le-a creat României aşa-zisa noastră “intelighenţie” europeană şi euroatlantică.)

Revin la prima frază: e în firea românului să facă haz de necaz. Nu ştiu alţii cum sînt, vorba lui Ion Creangă, dar eu îi văd pe ai mei şi mă doare de “ţărişoară”. Aşadar, au ieşit marile oşti ale “noului” PNL ca să răstoarne Guvernul Ponta)PSD. Două erau armele: o moţiune de cenzură împotriva Guvernului coaliţiei PSD şi un “mare” miting popular, la aceeaşi oră cu dezbaterea şi votarea moţiunii de cenzură. Desigur, eu susţin că moţiunea de cenzură în Parlament nu se susţine cu un miting, ci cu argumentele bine alese şi cîntărite împotriva Guvernului. Trec peste asta şi observ că marea demonstraţie a fost un fîs: n-au fost acolo 10.000 – 12.000 de oameni din Bucureşti şi din ţară (era să scriu “şi de peste hotare”). Nu contează motivele. Nu contează că nici măcar cei doi vicepreşedinţi ai PNL n-au avut curajul să dea ochi cu demonstranţii lor. Problema e alta: deşi se cunoştea eşecul demonstraţiei, madam Gorghiu număra vreo 12.000 de demonstranţi – aşa cum celebra Roberta Anastase număra voturile în Parlament: o minunată “continuitate”, în plan feminin…

Dar hazul cel mare mi l-a produs celălalt copreşedinte al “noului” PNL, celebrul Vasile Blaga – de astă dată, nu ca buldog, ci ca “intelectual”. Zice intelectualul Vasile Blaga că, dacă ei, “noii” penelişti, ar fi fost “mercantili”, ar fi dat jos Guvernul Ponta şi seara am fi avut deja alt guvern. Numai că ei nu sînt “mercantili”. Ce aţi înţeles din această formulare? Dacă o luăm după definiţia cuvîntului, din DEX, înseamnă că ei nu practică negustoria politică. Adică, ei ar fi putut să tîrguiască nişte voturi în Parlament, ca să ajungă la guvernare, dar că pe ei nu-i interesează “banii”, ca să vorbim “în spirit mercantil”. Atunci, ce i-ar interesa? E adevărat, acelaşi Blaga a zis că i-ar fi interesat să facă ei alegerile de anul viitor, ca să ajungă (abia) atunci la putere. Primul lucru pe care ar trebui să-l înţelegem ar fi acela că nu sînt “mercantili” pentru că nu au suficienţi bani ca să cumpere 100 de parlamentari. Aici “intervine” spiritul gafeur al lui Blaga. El afirmă că ar fi putut schimba guvernul dacă ar fi avut destui bani ca să cumpere 100 de parlamentari. Nu zic că aceia, posibil trădători, s-ar simţi jigniţi pentru că sînt consideraţi nişte neica nimeni, uşor de cumpărat cu bani. Dar, dacă aşa ar fi, nu e prematur să-i faci de rîsul lumii – înainte de a te folosi de ei? Şi, pe urmă: ce ar zice aceştia cînd chiar ai avea nevoie de ei? Problema nu e că nu ar accepta – problema este că ar putea dubla suma, dacă tot îi tratezi ca pe nişte Iude.

Al doilea dintre cei care mi-au provocat greaţa este şeful UDMR.Zice glăsciorul cristalin de atîta onestitate al lui Kelemen Hunor că UDMR a votat alături de “noul” PNL acea moţiune de cenzură împotriva Guvernului Ponta – dar că, de fapt, nu a votat moţiunea de cenzură ci, pur şi simplu, împotriva Guvernului. Nu mă doare inteligenţa lui Kelemen Hunor – şi nu îmi trece prin cap că ar fi la un nivel de IQ care nu i-ar îngădui să conducă un partid) uniune culturală. Totuşi, ne crede d-l Hunor chiar atîta de proşti?! Nici măcar invocarea unei erori de traducere (ca de atîtea ori) nu poate anihila o asemenea tîmpenie: o moţiune de cenzură împotriva guvernului (care o fi el) este împotriva guvernului (care o fi el): nu poţi susţine o moţiune împotriva Guvernului spunînd că n-ai susţinut moţiunea. E prima oară cînd conducerea UDMR o ia razna în halul ăsta.

Dar, una peste alta, în aceste momente triste pentru ţară, constatăm că aşa-zisa Opoziţie se dovedeşte a fi mai degrabă amuzată şi amuzantă. Ne vom mulţumi să facem iarăşi haz de necaz, sau ne vom întreba cu ce drept moral Opoziţia consumă banii din buget, la care au drept legal partidele politice…