Pictorul ANDREI ŞCHIOPU – septuagenar

Spiritelor alese, care au conferit lumii prilej de încîntare în contact cu distincte compuneri picturale şi inspirate scenografii valorificate prin remarcabile spectacole de către Opera Română din Cluj-Napoca, le aparţine şi maestrul Andrei Şchiopu. Născut acum şapte decenii în Arad, fastuoasă şi prosperă urbe din vestul ţării, îşi va întregi biografia prin statornicire în oraşul studenţiei sale clujene (1968). Pictura a constituit domeniul prin care s-a făcut cunoscut în tot mai ample şi prestigioase ambianţe culturale, expunînd frecvent în sinteze plastice judeţene şi republicane, fiind prezent în ediţiile 1978-1979 ale Festivalului Naţional „Voroneţiana”, Suceava, precum şi-n expoziţii cu caracter internaţional: Berlin, Moscova (1974), Amsterdam (1980), Essen-Germania (1990), Stockholm (1992), Chişinău, Kiev (1995) ş.a. În ultimul interval de timp şi-a organizat semnificative expoziţii personale în importante oraşe din Germania, Italia, Belgia. Angajat pictor-scenograf în atelierele Operei Române din Cluj-Napoca realizează decoruri şi costume la peste 60 spectacole, reuşitele cele mai evidente, consemnate şi în presă, fiind cele legate de „Carmen”, „Voievodul ţiganilor”, „Liliacul”, „Vînzătorul de păsări”, „Bărbierul din Sevilla”, „Secretul lui Don Giovanni” (în regia lui Mihai Măniuţiu); „Traviata” (în regia lui G. Visciglia); „Cavalleria rusticana”, „Madama Butterfly”, „Cosi fan tutte” (regia Ionel Pantea). Spectacolul de varietăţi „Viaţa ca la piaţă” la Teatrul Dramatic din Baia Mare a fost premiat într-un context naţional.

Are lucrări în colecţii de stat şi muzeale din ţară şi-n colecţii particulare din România, Italia, Germania, Austria, Suedia, SUA, Canada, Franţa, Spania, Portugalia, Ungaria, Grecia, Israel etc.

Cînd s-a integrat realităţii plastice din România anilor ’70 – ’80, s-a trezit activ într-un timp în care inspiraţia a numeroşi artişti reprezentativi manifesta profund interes pentru cultul obîrşiilor şi-al autohtoniei. Relaţia cu tradiţiile cele mai autentice ale unei civilizaţii multiseculare nu însemna cantonare în simplu şi comod registru etnografic. Conştienţi şi viguros influenţaţi de exigenţele modernităţii, au perfectat o fertilă simbioză între amprentele trecutului şi sintetismul unor configurări consonante cu mutaţiile contemporane ale artei. Aşa s-a comportat dintru început şi junele Andrei Şchiopu, frapat de tensiunea şi luminozitatea unor fascinante crîmpeie de viaţă, sedimentate în sărbătorescul unor încîntătoare privelişti. A pictat cu priorităţi de tonalităţi calde, proaspete, cultivînd un sentiment de armonioasă convieţuire a fiinţei cu argumentele unor frămîntate aspecte existenţiale. Depăşind tentaţiile simplei naraţii, a grupat motivele în ipostaze aureolate de penetrante semnificaţii. L-au interesat îndeosebi acele aspecte din care emană impresia unor delicate asocieri de colectivitate umană surprinsă la ceas de destindere şi reculegere, unele făpturi abil stilizate instituindu-se în simbolice reconstituiri de psihologii tipice unui spaţiu şi unui timp. Se desprinde de aici capacitatea deosebită a pictorului Şchiopu de a configura prin modalităţi strict plastice expresia dăinuirii unui neam prin înţeleaptă şi nobilă adaptare la consecinţele unei universale treceri. Permanent se declanşează o dinamică a formelor, graţie unei pensulaţii lejere şi suple, dar evită sugestiv intonaţiile grave, etalînd dominantul spirit autohton de afirmare sub impulsul tonifiant al solarităţii, ce dispersează stările conflictuale.

Dată fiind complexitatea soluţiilor scenografice şi de costumaţie solicitate de specificitatea unui impresionant repertoriu de spectacole promovate de Opera Română din Cluj-Napoca, treptat Andrei Şchiopu s-a simţit antrenat în modificarea soluţiilor formale prin care-şi finaliza componenta picturală proprie. Mai întîi, stimulat şi de frecvenţa unor pelerinaje şi meditaţii în contact cu splendorile unor consacrate valori şi ambianţe culturale europene, îndeosebi italiene şi germane, a procedat la o condensare a impresiilor în formulări imagistice sintetizatoare, proiectînd probe de climat şi civilizaţie pe fundaluri de o accentuată sobrietate, cu abstractizări în bidimensional. A urmat apoi o ingenioasă concepere a lucrărilor prin asocierea a tot mai diferite materiale, multe în spectaculoase reliefări, distribuite într-un fastuos angrenaj, cu desfăşurări tipice unor fluente instalaţii. Pentru ca, recent, să exerseze cu inefabilă frenezie pentru desăvîrşirea de compuneri incitante, elaborate cu simţ arhitectonic, rafinament cromatic şi elegantă succesiune ritmică. Asocierea de motive are ca substrat reconstituirea de atmosferă cu pătrunzătoare trimiteri de ordin ideatic şi afectiv.

Proaspăt şi vital la acest emoţionant prag al vîrstei, maestrul Andrei Şchiopu îndreptăţeşte ancorarea în alte distincte şi viguroase izbînzi creative.

Negoiţă LĂPTOIU