Piaţa petrolieră – în plin proces de reconfigurare

Utro

Cota parte a petrolului iranian pe piaţa mondială este relativ mică: potrivit Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), Iranul a exportat anul trecut un pic mai mult de 2,5 milioane de barili pe zi, în condiţiile unui consum mondial de 90 de milioane de barili. Însă, Teheranul a atenţionat în repetate rînduri că va bloca strîmtoarea Ormuz, în cazul în care va continua să fie “sîcîit” de Occident în problema nucleară, iar acest lucru va însemna subminarea exporturilor mondiale de petrol prin Golful Persic: circa 18 milioane de barili pe zi.

În aceste condiţii, orice veste privind majorarea extracţiilor petroliere de către vreunul dintre exportatori este un adevărat balsam pentru consumatori. Cel mai repede şi mai mult şi-ar putea majora extracţiile de petrol Arabia Saudită: pentru aceasta, ea nu trebuie decît să deconserveze puţurile petroliere de rezervă. În afară de aceasta, într-un ritm mai lin dar susţinut îşi majorează extracţiile de petrol Irakul, depăşind deja la sfîrşitul anului trecut nivelul de pe vremea lui Saddam Hussein: 3 milioane de barili pe zi, din care 2,2 milioane merg spre export. Mai mult, Ministerul Petrolului din Irak a anunţat că va majora extracţiile pînă la 3,4 milioane de barili, iar exportul – pînă la 2,6 milioane.

Este adevărat că este din nou vorba de Golful Persic, unde lucrurile nu sînt deloc liniştite. În aceste condiţii, cele mai mari speranţe sînt legate de exportatorii de petrol din alte regiuni. În Africa, Libia restabileşte treptat nivelul de extracţii de pe vremea lui Gaddafi, ajungînd în ianuarie la 1,3 milioane de barili pe zi.

Optimismul petrolier se simte şi în ambele Americi. În ultima vreme, o nouă vedetă a pieţei petroliere a devenit Brazilia: pe măsura descoperirii de noi zăcăminte, ţara a majorat din 2002 şi pînă în 2011 extracţiile de petrol cu 55 la sută, iar de gaz – cu 45 la sută, intrînd cu convingere în rîndul exportatorilor de resurse energetice. Potrivit holdingului brazilian Petrobras, anul trecut exportul de petrol a fost de peste 0,5 milioane de barili pe zi, iar pînă în 2020 conducerea companiei planifică să-l aducă la 1,6 milioane de barili.

Un substanţial aport la extracţiile mondiale de petrol l-ar putea asigura SUA, care sînt şi principalul consumator petrolier. Potrivit autorităţilor americane în domeniu, în următorii zece ani extracţiile de petrol din ţară vor creşte cu 20 la sută, datorită deconservării rezervelor din Golful Mexic şi a zăcămintelor de şist. Astfel, pînă în 2020 SUA vor putea extrage pînă la 6,7 milioane de barili pe zi, nivel maxim din 1994.

Într-o perspectivă mai îndepărtată, petrol ar putea fi extras şi în Antarctida. Însă, în primul rînd, pentru a afla locul exact unde se află petrolul pe acest continent, este necesar să se poată ajunge la el, iar în doilea rînd, extracţiile de petrol în condiţiile de aici nu sînt deocamdată pur şi simplu nerentabile, ci şi imposibile din punct de vedere tehnic. De altfel, nu este exclus ca destul de curînd tehnologii corespunzătoare să apară în dotarea companiilor petroliere norvegiene, care “se antrenează” în prezent în mod activ în Arctica.

Rusia, în schimb, nu i-a bucurat cu nimic pe importatorii de petrol. Anul trecut, Rusia şi-a majorat exportul de petrol cu 1,23 la sută, însă şi-a redus exporturile cu 2 la sută. La începutul acestui an se remarcă aceeaşi tendinţă, iar Ministerul Energeticii al Federaţiei Ruse nu promite majorarea nivelurilor: potrivit planului existent, pînă în 2020 volumul extracţiilor de petrol din Rusia se va menţine la 505-510 milioane de tone pe an, ceea ce înseamnă că şi exportul va rămîne acelaşi.