PETRU BIRĂU sau policromia ca mod al expresivităţii ideilor

Abordarea personalităţii artistice a lui Petru Birău, pictor şi scriitor, de către Dumitru Velea, un excelent eseist, a făcut ca albumul PETRU BIRĂU, arta ca reînceput şi adăpost, apărut la Editura Fundaţiei Culturale „Ion D. Sîrbu’’, Petroşani, 2012, să fie o îmbinare între cercetarea fenomenului cultural din unghiul original al pictorului, cu speculaţia filosofică a fondului spiritual pe care aceasta îl presupune. Albumul avînd următoarele capitole: I – Cumpăna munteanului, II – “Firul vieţii“, III – Locuri privilegiate istoric, IV – Cimitirul Vesel de la Săpînţa şi “Ţapul ispăşitor“, V – Peisajul ca reînceput al lumii, VI – Portretul auroral, VII – Natura statică, VIII – Cartea ca început şi oglindă, – 1 – Linie şi cuvînt, 2 – Culoare şi poveste, 3 – „Eclaboussures de soleil” şi oglinda, IX – Mama şi matricea arhaică şi X – Fişă biografică Petru Birău, cuprinde un întreg evantai despre viaţa şi opera artistului.

Autorul abordează pictura lui Petru Birău din punctul de vedere al rădăcinii sale, exprimată, „prin întreaga sa familie, în această matrice stilistică, restrînsă genetic la omul de munte, geographic la Cimpa, aşezare pe partea de nord a Jiului Estic, din Munţii Dacilor.’’ (p. 8). Opera plastică a lui Petru Birău îi dă posibilitatea autorului să se exprime în concepte, astfel că precizia formulării, plasticitatea stilului, proprietatea expresiei îl ajută să contureze cu precizie lucrările de pictură ale celui care semnează expresivul tablou Nunta momîrlească (executat în 1992, ulei pe carton, 70/100 cm). Erudiţia intră în discursul său numai în măsura în care serveşte precis şi eficient argumentaţia şi, atunci cînd o face, Dumitru Velea are grijă să meargă cu argumente la rădăcinile operei lui Petru Birău, la semnificaţia originară a acesteia. Avînd zece expoziţii personale, 15 de grup şi alte cîteva în străinătate, precum şi şapte cărţi publicate, prezent în mai multe dicţionare, Petru Birău este o personalitate ce stă sub semnul plastic al arhaicului şi al zodiei intelectului. Albumul sugerează efortul sintetic şi totalitar al artistului plastic, criticul făcînd o lucrare de ordonare şi consolidare raţională pe o operă inefabilă, subtilă prin chiar esenţa ei misterioasă. Preocuparea pictorului este de a nu lăsa „actele’’ artistice într-un tipar încremenit, întrucît simţul său artistic se exprimă cu claritate în limbajul culorilor rupte din mediul în care creează. Cercetînd picturile lui Petru Birău, Dumitru Velea face, în acelaşi timp, şi un efort spiritual de a sesiza subtextul filosofic al practicii artistice. Distincţiile au subtilitate, disocierile dau la iveală un simţ foarte fin al nuanţei, iar siguranţa tonului conturează cu precizie portretul artistului abordat. Prin acest album, doi artişti, ai condeiului şi penelului, deosebiţi, personalităţi ce ne-au dat prilej de încîntare şi de iluminare culturală, comunică despre temeiurile noastre româneşti.
Al. Florin ŢENE