„Periculoasă este mai ales coruperea morală, autoare a numeroase şi îngrozitoare nenorociri, distrugînd nemilos atîtea speranţe”

• de vorbă cu Prof. univ. dr. Mircea Alexandru BIRŢ •

(urmare din numărul de ieri al ziarului

• Cum identificaţi bolnavul psihic, mai ales atunci cînd el se disimulează sub masca inteligenţei, a şireteniei, autosuficienţei, a pretenţiei de superioritate pe care o afişează cu obstinaţie- ?

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Vă referiţi, probabil, la «perverşii morali» care sînt omniprezenţi în diferite ipostaze. Se identifică uşor, întrucît se adaptează greu. Sînt conflictuali, individualişti, egoişti, egocentrici şi, deseori, omoară vecinul să nu-i mai ia capra… Faptele sale (ale bolnavului psihic – n.n.) îl «evidenţiază» şi facilitează diagnosticul.

• Constatăm, tot mai adesea, că paranoicii „mişună” printre noi, deranjîndu-ne cu diferitele lor manii (între care cea a persecuţiei este evidentă), cu agresivitatea care le însoţeşte vorba şi gestul, cu energiile negative pe care le emană. Ce conduită de comportament să adoptăm faţă de aceştia ?

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Tulburările dizarmonice ale personalităţii se prezintă sub diferite forme. Toţi sîntem egali în faţa legii. Toţi trebuie să respectăm regulile de conduită socială… Nu sînt adeptul hiperpsihiatriei, a punerii cu uşurinţă a «etichetelor psihiatrice», a internărilor forţate, abuzive, a stigmatizărilor, chiar dacă există un suport real, dar agresivitatea, violenţa trebuie prevenită şi combătută. Mass-media poate avea un rol pozitiv.

• Totuşi, sînt psihiatri care au devenit celebri, faimoşi, abordînd aspectele psihopatologice ale unor personalităţi politice din ţară, de exemplu…

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Nu împărtăşesc această conduită. Rămîn adeptul marelui psihiatru Ion Vianu care ne atrăgea atenţia, încă din perioada rezidenţiatului, acum 41 de ani, să nu cădem în capcanele etichetării psihiatrice a unor personaje în viaţă. Nu este etic profesional şi am rămîne în teritoriul periculos, inacceptabil, al hiperpsihiatriei.

• Puterea corupe ?

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Bineînteles! Periculoasă este mai ales coruperea morală, autoare a numeroase şi îngrozitoare nenorociri, distrugînd nemilos atîtea speranţe. Să ne gîndim la dictatori, la cei care au anumite tendinţe şi care sînt supuşi permanent «laudelor, osanalelor, corului de susţinători, adoratori».

• Vă întrebam, ceva mai devreme, despre repere istorice în evoluţia Psihiatriei ca ştiinţă şi specialitate medicală. Există asemenea repere şi în ceea ce priveşte Şcoala Medicală Clujeană ?

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Parţial. Am absolvit facultatea la Cluj şi păstrez recunoştinţă unor profesori cum ar fi Ştefan Secărean, Ioan Manta, Alexandru Vaida, Ion Baciu, Augustin Mureşan, Octavian Fodor, Vasculescu, Barbu Cuparencu şi, nu în ultimul rînd, Dumitru Dumitraşcu, reputat gastroenterolog, care m-a introdus în cercetare şi mi-a fost model de probitate morală şi intelectuală. M-am format însă ca psihiatru la Bucureşti, audiind cursurile lui George Constantinescu, Ion Vianu, Aurel Romilă, Vasile Predescu. În Cluj m-am bucurat de înţelegerea şi de sprijinul unui autentic psihiatru şi psihoterapeut, Johnny Balcea, care a condus secţia de psihiatrie – ergoterapie pînă la 1 ianuarie1983.

În realitate, cred că sînt un autodidact care a mai «furat» cîte ceva, încercînd să practic o profesie pe care nu am anticipat-o. Stagiul de la Albert Prevaux, din 1972, m-a determinat însă să mă apuc de treabă, pînă atunci visînd să fiu gastroenterolog.

• Care a fost cel mai spectaculos caz cu care v-aţi confruntat în carieră ? Spectaculos din punct de vedere medical, desigur…

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Evit răspunsul. Pot să vă spun însă că cele mai mari bucurii le-am avut cînd cei suferinzi de psihoze, cu adicţii sau cu alte suferinţe aparent incurabile, au revenit la viaţă, reluîndu-şi sau accedînd la poziţiile sociale la care erau îndreptăţiţi.

• În cazuistica cu care sînteţi confruntat, care este proporţia între afecţiunile mintale uşoare, severe şi… ireversibile ?

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: O suferinţă psihică nedepistată, netratată, poate evolua spre severitate, după cum şi suferinţele severe tratate corect şi cu oarecare şansă se remit. Adicţiile şi tulburările nevrotice sînt frecvente, psihozele mai rare sînt însă mai grave şi impun mai multă atenţie. Nu e bine să facem diferenţieri.

• Din poziţia seniorială pe care o aveţi, cu ce sentimente priviţi înapoi şi care consideraţi a fi realizarea)realizările care vă aureolează parcursul profesional ?

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Senior ca vîrstă. Probabil că vă referiţi la cei 44 de ani de activitate psihiatrică. Cred că am încercat să mă ridic după putinţă, îngrijind pacienţii. Am dorit ca aceştia să dispună de asistenţă medicală calificată, îndreptăţită. Am dorit să construiesc o bază psihiatrică modernă. Tentative numeroase am făcut, dar Don Quijote nu a reuşit. Bineînţeles, îmi asum vina. Nu am fost suficient de maleabil, de diplomat. Am fost prea radical. Intransigent. Totuşi, am recondiţionat Secţia de Psihiatrie – Ergoterapie după eforturi înzecite, disproporţionate. Mă bucur că am introdus Aspatofortul în tratamentul alcoolismului, ca premieră mondială, şi că am fost pionierul unor procedee terapeutice în tratamentul afecţiunilor psihice în ţara noastră (implantul cu Esperal, tratamentul cu Clonidină în adicţii) şi poate în domeniul psihosomaticii, nostalgie evidentă a unui internist nerealizat. Administrativ, am căutat ca Secţia de Psihiatrie – Ergoterapie să supravieţuiască 31 de ani. Nu am aureole!

• Sînteţi coborîtor din viţa aleasă a unor mari oameni pe care i-a dat neamul românesc, oameni care au zidit trainic pe pămînt şi în spirit. Ce principii v-au condus şi vă conduc în viaţă ?

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Psihiatrul este angajat interdisciplinar. Volens- nolens ar trebui să fie discipolul concepţiilor umaniste şi să încerce să se implice într-o aventură intelectuală în domeniul nemărginit al cunoaşterii. Să rămînă un elev fidel al şcolii morale pentru a încerca să se transforme. Toleranţa, căutarea dreptăţii şi a adevărului, respectarea aproapelui ar fi elementele fundamentale care să-i coordoneze existenţa, încercînd să acceadă spre armonie, spre echilibru. Trebuie însă să înveţi tot timpul, să te priveşti în oglindă, să-ţi vezi propriile limite. Cei care reuşesc să dea dovadă de credinţă, de generozitate, de perseverenţă, de demnitate vor înţelege mai uşor raporturile prefigurate între raţiune, imaginaţie şi intuiţie. Raţiunea fără iubire este crudă, dar şi iubirea fără judecată este oarbă şi amîndouă ar putea gravita în aria psihopatologicului. Excesele de orice fel sînt întotdeauna dăunătoare. Familia, cu tradiţiile sale, trebuie să rămînă nucleul de bază al societăţii şi să se conducă după legile morale. Să păstrăm un raport optim între progresul ştiinţific, evoluţia socială şi potenţialul biologic. Regretabil este că în Constituţia europeană nu s-a menţionat aportul teologiei iudeo-creştine în realizarea civilizaţiei europene.

Domeniul ezoteric poate fi incitant, este însă extrem de vast, cu numeroase riscuri. Personal, am afirmat-o şi cu alte ocazii, că aventurile mele intelectuale m-au ajutat în final să-mi întăresc credinţa în religia creştină, dar totodată să şi respect libertatea de conştiinţă religioasă a fiecăruia dintre noi. Surprinzător poate că vi se pare, dar din 1983 sînt ctitor la cîteva mănăstiri, iar în 1991 am avut prilejul să fiu binecuvîntat în Sala Clementina a Vaticanului de către Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, moment de neuitat. După cum o altă amintire din copilărie mă frecventează uneori, aceea cînd, în 1947, am fost invitat la masă la Mănăstirea Neamţ de către Marele Patriarh al României, Nicodim.

• Ce părerere aveţi, lumea este condusă de societăţi secrete ?

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Fantasmele, anumite coincidenţe ne poluează frecvent existenţa, pentru ca «teoria conspiraţiei» să fie cît mai vizibilă. Avem o literatură extrem de bogată cu privire la societăţile secrete şi la rolul lor. Se fac filme şi se incită suspiciunile. Realitatea este poate mult mai «săracă», dar pentru aceasta trebuie să citeşti şi să cauţi să înţelegi. În orice caz, nu cei care apar pe scenă sînt autorii. Pot fi eventual protagonişti, dar pot fi şi autori necunoscuţi.

• Revin la descendenţii dumneavoastră, de viţă nobilă, nu ne-aţi vorbit despre ei…

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Exagerat spus nobilă. Mai bine aş spune că există mai multe generaţii care se întind pe cîteva secole şi care au avut parte de anumite realizări. În familia maternă se regăsesc nume ca Solomon, Şova (generalul Nicolae Şova, fără copii), Chirnoagă, Costinescu, Popovici, Bart, iar în cea a tatălui nume ca Moşoiu (străbunica mea Ana era sora tatălui gen. Traian Moşoiu), Ţeposu, Puşcariu, Enescu, Popp (Ghiţă Popp, ministru ţărănist) sau chiar Micu Klein…

• Citeam, recent, că vă trageţi chiar dintr-o ramură a familiei compozitorului George Enescu, este adevărat ?

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: O, nu, nici vorbă ! Cîte nu se mai spun! Bunicul meu, Dr. Moise Enescu, era brănean. Într-adevăr, a fost inspector general sanitar, un bun igienist, care a mai reprezentat România la Societatea Naţiunilor, la Geneva. A lucrat în Bacău şi Roman. Un frate de-al său, mai mare, a fost farmacist la Bacău. Ca şi alţi membri ai familiei lor, au avut trasee profesionale interesante.

O altă precizare ! Tatăl meu nu a lucrat la NASA, cum s-a scris recent, dar a fost profesor universitar la Montreal, anatomopatolog, internist şi endocrinolog. Strămoşii cu strămoşii, iar urmaşii cu urmaşii. Să fim bine înţeleşi. Profesia şi cariera mă reprezintă doar pe mine. Tot ceea ce am realizat şi am reuşit s-a datorat sprijinului familiei mele din România, destinului, conjuncturii. Cu asemenea strămoşi nu era uşor să supravieţuieşti în anumite perioade. M-am strecurat fără să fac mari compromisuri şi nu port resentimente timpului. Aşa a fost să fie !

• Cum staţi cu partidele, cu politica, ce vă doriţi şi ce detestaţi cel mai mult ?

– Prof.univ.dr. Mircea Alexandru BIRŢ: Stau cît mai departe de partidele politice. Urăsc abuzurile, impostura, minciuna, violenţa, manipulările, injustiţia. Mi se pare că trebuie să existe o repartiţie justă între cei ce au şi cei ce nu au; o egalitate în şanse pentru toţi, respectul pentru individ şi pentru tradiţii, pentru istorie şi patria în care trăim.

• Este limpede că avem nevoie, în fiecare clipă, de modele şi de lecţiile lor. Dialogul de faţă a fost, cu certitudine, o asemenea lecţie adevărată despre profesie, viaţă, destin.