Pe dinafara plăcintei UE?!

Ilie CĂLIAN

Continuă, de o parte, ditirambii la adresa Guvernului Cioloş, care, după unii, ar fi, în sfîrşit, prima şansă de înnoire a României (primitivismul gîndirii despre oamenii providenţiali), iar pe de alta, contestaţiile categorice. De fapt, problema reală ar fi, după mine, alta: explicaţia faptului, descoperirea motivaţiei evoluţiilor politice din ultimii doi ani. Am asistat la brusca rupere a USL prin inexplicabila ieşire de la guvernare a PNL. Naivii au luat de bună fie explicaţia că PSD n-ar mai fi acceptat candidatura lui Crin Antonescu la preşedinţia României, fie că PSD şi coaliţia sa nu ar mai fi acceptat să transpună în practică contribuţia liberală la guvernare (sau cumularea ambelor explicaţii). Numai că asta nu explică de ce liberalii au renunţat brusc la doctrina liberală (pentru care s-ar fi confruntat cu social-democraţii) şi, totodată, la Crin Antonescu. Acum, tot peste noapte, Guvernul PSD şi-a dat demisia, a renunţat să propună un alt premier din propria coa-liţie şi a renunţat şi la Victor Ponta ca preşedinte al partidului. Re-pet: nu vi se pare straniu că aceşti doi tineri lideri de partid au fost scoşi din circulaţie (într-o ţară care se dă de ceasul morţii pentru promovarea “tinerilor”)?

Dacă pînă aici s-ar putea broda felurite explicaţii – niciuna cu adevărat credibilă – ,rămîne ultimul “mister”. De ce, după demisia Guvernului Ponta, preşedintele Iohannis nu a încercat – după ce PSD s-a “retras” – să numească un prim-ministru de la “noul” PNL?! S-a supărat Iohannis pe fostul său partid?! Nici vorbă! – sare-n sus copreşedinta Alina Gorghiu. Zice zgomotoasa liberală că, din toamna anului viitor, adică dupa alegerile parlamentare, “veţi vedea un parteneriat Klaus Iohannis – PNL – Guvern liberal”. Dar de ce nu acum?! De ce dă ea vrabia din mînă pe cioara de pe gardul alegerilor viitoare?! Se crede nefuzionatul (încă) PNL astăzi slab, iar peste un an – atît de puternic, încît să domine copios Parlamentul?! Să nu uităm că viitorul Parlament va fi, cu siguranţă, mai restrîns şi nu este tocmai sigur că, în acele noi condiţii, PNL va putea domina după pofta sa. Desigur, ar putea conta pe UDMR şi, în ultimă instanţă, pe voturile partidului MP al lui Băsescu, iar apoi, pe parlamentarii minorităţilor nemaghiare… Dar, oricît de slab pare as-tăzi PSD, nu e deloc sigur că se va resemna. Ba, s-ar putea să facă, acum, în Parlament, jocul Guvernului Cioioş, să-l “ajute” să facă ga-fe, pe care apoi să le contabilizeze în contul lui Iohannis şi al “no-ului” PNL.

Pe de altă parte, celălalt copreşedinte al “noului” PNL, Vasile Blaga, afirma răspicat că e nevoie ca partidul lor să înlocuias-că la guvernare coaliţia PSD, pentru a organiza alegerile locale şi parlamentare de anul viitor – Vasile Blaga fiind un bun “specialist” în organizarea alegerilor. A căzut tentaţia de a manevra alegerile?!

Reiau: de ce a trebuit să se aleagă praful şi pulberea din programul de guvernare al USL, pe care PSD se ambiţionase să-1 continue pînă la viitoarele alegeri parlamentare?! Mă tem că vă înşelaţi dacă luaţi de bună explicaţia cu exasperarea populaţiei în legătură cu corupţia: marea majoritate a populaţiei practică, într-un fel sau altul, corupţia, înşelăciunea, minciuna, falsa declaraţie de venituri, furtul, evaziunea fiscală şi ştie că tocmai sub acoperişul aşa-zisei corupţii a politicienilor se află garanţia că va putea să-şi continue “micile” încălcări ale legii. Programul USL era un program de mari ambiţii naţionale – în plan economic şi social. Nu cumva asta deranja anumite inte-rese ale unor grupuri de putere economico-financiară dinafară?! Mai mult, în condiţiile în care Vestul n-a manifestat cine ştie ce interes pentru Republica Moldova (n-a făcut ce putea face pentru a-i determina pe ruşi să se retragă, la termen, din Transnistria), Guvernul Ponta s-a angajat într-un plan ambiţios de sprijinire pe mai multe planuri a Repu-blicii Moldova.

Nu ştiu care ar fi răspunsurile corecte la aceste întrebări -dar nu pot să nu observ că deja Uniunea Europeană este decisă la o reformă a UE, care ar însemna o uniune cu vreo trei viteze, cu grupări de sta-te care să-şi rezolve singure problemele (inclusiv cu partea leului din programele de dezvoltare a UE). Deocamdată vecinii noştri mai vechi în UE s-au constituit în Grupul ţărilor de la Vişegrad (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria), care s-ar putea extinde spre Sud-Vest (cu Slovenia şi Croaţia), urmînd ca România şi Bulgaria să rămînă ultimele năpăstuite. Poate exagerez, poate prea suflu-n iaurt. Măcar de-aş greşi! Deocamdată, atitudinea UE şi a SUA nu mă conving că greşesc.