Paul Krugman: “Grecia va părăsi zona euro în termen de 12 luni”

The Independent

Economistul american Paul Krugman, laureat al al Premiului Nobel pentru economie în anul 2008, a declarat într-un interviu: “Ceva trebuie să se întîmple şi în final ar trebui să fie o ieşire a Greciei din zona euro. Aş fi uimit dacă va putea să continue mai mult de doi ani fără a ieşi. Aş fi uimit dacă ar face-o chiar un an. Evenimentul care va forţa o ieşire va fi atunci cînd Banca Centrală Europeană (BCE) va pune capăt creditării de urgenţă a băncilor greceşti. Nimeni nu vrea să facă acest lucru, dar la un moment dat cifrele îl vor face inevitabil. Dacă aş fi un deponent grec, aş încerca să transfer bani de la bănci, deoarece există o probabilitate rezonabilă ca, după un lung week-end, să constat că contul s-a transformat în unul nou în drahme, valorînd cu 50 sau 30% mai puţin”, a afirmat Krugman.

Întrebat dacă Greciei îi va fi mai bine afară din zonă, economistul american a apreciat că posibilităţile de redresare există, dacă Grecia părăseşte zona. Unul din exporturile majore ale ţării este turismul. Grecia ar putea ieşi creînd o scenă foarte urîtă timp de şase luni sau un an, dar după aceea există “tone de circuite turistice” în care britanicii amatori de distracţii pot merge în insulele greceşti.

Ar trebui ca restul lumii să se teamă de consecinţele unei ieşiri a Greciei? Economistul american crede că Grecia, în esenţă, nu contează decît în termeni de efecte în lanţ asupra zonei euro. Dacă iese Grecia, atunci se va şti că aderarea la euro este non-ireversibilă. Va exista apoi un efect asupra băncilor spaniole şi italiene. Acest lucru nu trebuie să conducă neapărat la o criză imediată, atît timp cît BCE este dispusă să furnizeze euro. Dar şi aici se pune întrebarea: unde este speranţa de redresare pentru aceste ţări? Şi ele se află într-o situaţie nesustenabilă, exceptînd situaţia în care are loc o schimbare de politică, care să le ofere o speranţă rezonabilă de recuperare într-o perioadă de cinci ani.

“Vom vedea, oare, mai multă creditare BCE, plus mai multă politică fiscală expansionistă şi o direcţionare spre inflaţie mai mare? Sau va fi o ruptură completă a zonei euro? Ambele alternative sună imposibil, dar una dintre ele trebuie să se întîmple. Ce se va alege Germania, în final?

În opinia economistului american, zarurile au fost aruncate iar actuala situaţie a fost în mare măsură sortită încă din momentul în care a fost semnat, în 1992, Tratatul de la Maastricht care a netezit calea pentru moneda unică. “Practic, toată elita europeana a dorit asta. Poate că păcatul originar merge înapoi la Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului [prima instituţie a unităţii europene din 1952]”, consideră Krugman.

David Cameron a afirmat că austeritate versus creştere este o alegere falsă. Solicitat să comenteze, Krugman a afirmat că este o opţiune. Poţi avea o politică ce este pentru austeritate mai tîrziu, dar expansiune acum, dar nu asta a vrut să spună premierul Cameron. “Dacă guvernul se va alătura în reducerea gradului de îndatorare a sectorului privat, acest lucru va dăuna economiei”, consideră Krugman.

Întrebat dacă sprijină o reducere a TVA, aşa cum au propus laburiştii, Krugman crede că reducerile temporare de taxe ar putea fi ineficiente, deoarece ele vor fi economisite mai degrabă decît cheltuite. O reducere a TVA creează totodată aşteptări de viitoare inflaţie.