Pasărea Phoenix ori bomboana de pe coliva Justiţiei?

Ilie CĂLIAN

Se poate spune că evenimentul cel mai important al săptămînii, dacă nu chiar al anului în curs şi al celor dinainte a fost prezentarea de către primul ministru a bugetului pe 2013, cu – aici este noutatea! – perspectiva multianuală, practic, pe o guvernare de patru ani. Cum, însă, aceasta merită o analiză mai temeinică, amîn comentariul, pentru a reveni la temele mai fierbinţi ale scandalurilor din Justiţie şi Poliţie, adică din cele două compartimente care ar trebui să fie, pentru oricare cetăţean, garanţia siguranţei sale fizice, sociale şi economice. (Despre alte organisme asemănătoare – precum “serviciile”, fiscul, protecţia consumatorilor ş.a. -, cu altă ocazie.)

În rezumat, situaţia este următoarea: un mare număr de judecători (în primul rînd, dar şi procurori) s-au săturat de enorma minciună privind independenţa Justiţiei faţă de presiunile politice şi individuale ale puterii instituite de Traian Băsescu, care a reuşit să-şi subordoneze serviciile de informaţii, procuraturile şi o parte din judecători, tribunale, Curţi (pînă la Curtea Constituţională), pentru a le transforma într-o forţă de represiune personală, un fel de poliţie politică. Bomboana de pe coliva Justiţiei române a constituit-o manevra prin care în fruntea Consiliului Superior al Magistraturii – adică deasupra judecătorilor – a fost impus un procuror. Acum, iată, o mare parte a magistraţilor nu-şi mai acceptă statutul de iobagi ai lui Băsescu şi caută modalităţi pentru a-şi recupera statutul de a treia puterea în stat, independentă de guvernanţii vremelnici.

E bine, e foarte bine şi, poate, în sfîrşit, Uniunea Europeană va încheia, “cooperarea şi supravegherea” României pe această temă. E bine şi pentru fiecare cetăţean în parte, care ar avea motive să-şi schimbe atitudinea faţă de Justiţie, dar îmi vine în minte, obsesiv, întrebarea: De ce abia acum? Unde au fost, de-a lungul atîtor ani, aceste spirite independente şi justiţiare din magistratură?! N-au avut nimic de spus în 2005, cînd Băsescu a preluat, prin Monica Macovei (pe care a numit-o ministrul Justiţiei) controlul asupra magistraturii?! N-au avut nimic de spus cînd procurorii – aflaţi în subordinea ministrului – au fost asimilaţi magistraţilor şi incluşi în CSM?! Îi deranjează că un procuror (persoană subordonată unui ministru) ajunge să-şi subordoneze judecătorii – prin definiţie “liberi”?! Nu i-a deranjat, însă faptul că legea de organizare a CSM nu făcea nicio precizare în acest sens?! Nu i-a deranjat jocul cu “mapa profesională” pe care l-a practicat Băsescu atîţia ani?!

Dacă ne gîndim bine, nu putem despărţi atitudinea judecătorilor – de-a lungul anilor – de două realităţi. În primul rînd, lor li s-a permis să-şi acorde şi să-şi consolideze privilegii materiale şi sociale nepermise niciunei alte categorii profesionale. În al doilea rînd, nu putem ignora intensa “circulaţie” şi “alpinismul profesional” pe filierele de familie şi clan dintre judecători, procurori, avocaţi, un complex sistem de “vase comunicante” aducător de mari avantaje materiale, profesionale şi sociale, care, cu siguranţă, a favorizat “jmecheriile”, sistemului de “pile”, nepotism, relaţii de afaceri, “servicii” reciproce, trafic de influenţă. Pot cel mult să presupun că ei înşişi, “subiecţii” acestui sistem, au ajuns să nu se mai poată descurca în această încrengătură. Din care mai fac parte şi oameni politici şi vameşi, notari publici, poliţişti.

Şi cu acest ultim cuvînt am ajuns şi la avalanşa de scandaluri din Poliţie, scandaluri de genul cărora am mai auzit, dar care n-au fost abordate frontal, sistemic. Să fie, oare, de mirare că anumiţi poliţişti îşi permit fapte abominabile?! Dacă ne gîndim la îmbîrligăturile de interese şi “relaţii” dintre politicieni, oameni din Justiţie, Poliţie, Jandarmerie şi diferite clanuri mafiote, care se “servesc” şi se apără unii pe alţii, nimic nu mai pare neexplicabil. Pe scurt: înainte de a se supăra pe populaţia care nu-i respectă, înainte de a se răfui cu presa care-i critică, oamenii din Justiţie, Poliţie ş.a. trebuie să-şi analizeze singuri portretul moral-civic şi să-şi facă ordine în propriile “case”, atîta vreme cît legile însele, bune/rele, nu pot fi respectate tocmai din cauza celor care parazitează sistemele respective. Ei trebuie să decidă, în aceste zile, dacă este momentul bomboanei de pe coliva Justiţiei sau al renaşterii acesteia, ca Pasărea Phoenix.