Partiduleţele vor sucomba

Ilie CĂLIAN

  Definitivarea listelor pentru candidaţii USL şi aliaţilor ei la parlamentare dovedeşte că nici pentru USL nu e uşoară viaţa în aceste momente. Cuvîntul de ordine al USL şi al altor forţe politice, mai mici, este blocarea PDL şi  aliaţilor săi, pentru ca Traian Băsescu să nu poată avea nicio posibilitate de a utiliza vreo şmecherie pentru a-şi impune propriul prim-ministru şi propriul guvern după alegerile din 9 decembrie.

Lupta politică este foarte dură, iar tactica adunării bob cu bob a celor mai firave şanse de creştere a numărului de voturi a fost iniţiată de PDL la alegerile locale, cînd PDL a încheiat felurite alianţe, cu diverse nume, sigle şi culori, pentru a zăpăci electoratul. În unele judeţe a şi reuşit, dar în mică măsură: electoratul ştia cine sînt candidaţii şi cărui partid aparţin de fapt. Acum, USL – adică PSD, PNL şi PC – căreia i s-a alăturat UNPR, dar apoi şi alte formaţiuni cvasinecunoscute electoratului, aplică tactica atragerii unor nume cu oarecare rezonanţă. În primul rînd, pentru a-l contracara pe Dan Diaconescu, cu al său partid “al poporului” (care face jocul lui Băsescu, dincolo de interesele strict personale), USL şi l-a însuşit pe Gigi Becali; iar pentru a anihila, fie şi parţial, PNŢCD, l-a propulsat pe fostul prim-ministru Victor Ciorbea, cu aşa-zisul PNŢCD autentic.

Crin Antonescu a avut de înfruntat o opoziţie foarte dură în PNL, dar a reuşi să-şi impună punctul de vedere. Nu ştiu în ce măsură poate fi vorba despre pierderi reale. Adică nu ştiu dacă, prin  demiterea preşedinţilor filialelor 1 Bucureşti, Mehedinţi şi Dîmboviţa şi dizolvarea birourilor teritoriale ale acestora (şi pierde şi ce cîştiga la Cluj prin modificarea masivă a listei sale în majoritatea colegiilor.

Astăzi ar urma să aflăm lista definitivă a candidaţilor USL şi aliaţilor ei – alte partide/ partiduleţe şi “societatea civilă” -, urmînd ca apoi să se pregătească şi campania electorală, cu obiective precise, în funcţie de candidaţi şi colegii, urmărindu-se anihilarea sau măcar atenuarea tuturor nemulţumirilor ivite atît în interiorul partidelor, cît şi între partide. Deocamdată nimic nu indică o rupere a acestor alianţe. La Bucureşti, după schimbarea conducerii celei mai importante organizaţii a liberalilor şi accceptarea lui Gigi Becali – dar şi a lui Victor Ciorbea şi a unor persoane din “societatea civilă” – se pare că s-a instalat calmul şi înţelepciunea: ar fi vorba despre un compromis necesar (dincolo de faptul că şefilor de organizaţii demişi pare a li se fi imputat – cu argumente – anumite “deficienţe” în timpul campaniei electorale pentru referendumul de demitere a lui Traian Băsescu).

Pînă la urmă, ceea ce va conta va fi rezultatul votului de la 9 decembrie. Dacă listele USL vor izbuti să obţină un scor comod peste 50%, atunci vor fi uitate – sau măcar amînate! – luptele interne: victoria va putea aduce alte avantaje celor omişi din liste în ultimul moment, în favoarea unora pe care conducerile partidelor din USL îi consideră acum mai bine plasaţi pentru a aduce voturi. Mai exact: nu strică să fie gîdilat orgoliul alegătorului, care simte nevoia de “noutate”. Pe de altă parte, persoanele nou intrate în arena politică sînt, de obicei, dornice să-şi justifice alegerea.

Dincolo de toate acestea, un fapt este cert: s-a realizat o nouă polarizare a forţelor politice, în care nu prea a mai rămas loc pentru partide de buzunar. Chiar dacă vor fi aleşi cîţiva reprezentanţi ai acestora, ei s-au înscris deja în partidele USL. Astfel, vechile lor partide vor avea de ales între a se poziţiona diferit faţă de foştii lor lideri, sau de a-i urma prin absorbţie în partidele din USL. Ori a sucomba în desăvîrşită linişte. E adevărat, există şi o altă problemă. La recentul congres al PPE, partidul lui MR Ungureanu “s-a cerut” în PPE, unde se află deja o aripioară a PNŢCD, UDMR şi PDL. “S-a cerut”, de asemenea, şi partidul lui Tökes. “Popularii” europeni au dovedit deja că le convine sistemul  de partide-sateliţi pe lîngă partidul “de bază”, pentru a obţine ceva voturi de la alegătorii indecişi ori confuzi. Însă o asemenea situaţie este greu de gestionat. Aşadar, este posibil mai degrabă ca în timpul următorului ciclu electoral să se consolideze actuala polarizare politică, iar cine nu a prins ultimul vagon al afirmării în (sau parvenirii prin) politică nu mai are şanse.