Părintele Bazilian Leon Manu, despre Nașterea Preacuratei Fecioare Maria

Pășind pe urmele clericilor și laicilor care și-au mărturisit credința în închisorile comuniste, la împlinirea a 75 de ani de la scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite, între sute de chipuri memorabile și vrednice de a fi modele pentru lumea de azi se distinge și acela al Părintelui Bazilian Leon Manu, al cărui proces de beatificare se desfășoară în prezent în Eparhia de Cluj-Gherla.

Născut la 1 aprilie 1883 în Căianul Mic, jud. Someș, într-o familie de dascăli, Ierom. Leon Iulian Manu, OSBM, călugăr erudit, prieten și colaborator apropiat al Episcopului Iuliu Hossu (acum Fericit episcop martir) a contribuit la organizarea rezistenței Bisericii Greco-Catolice în clandestinitate, și apoi, arestat de mai multe ori, a fost închis la Jilava, Timișoara, Cluj, Gherla. A rămas statornic în credință, murind în faimă de martir la Penitenciarul din Gherla, în 14 februarie 1959, la vârsta de 76 de ani.

A reorganizat viața mănăstirească baziliană de la Bixad și fost stareț la mănăstirile Greco-Catolice de la Máriapócs, Prislop, Moisei și Nicula. A împlinit și misiunea de Superior al Provinciei din România a Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. Propovăduind Cuvântul Domnului, într-o culegere de „Predici și chestiuni pastorale” – editată la „Tipografia Diecezana”, la Cluj, în 1943 -, dăruia ceea ce trăia: iubirea de fiu pentru Maica Sfântă, contemplând-o în taina Nașterii sale. Chema poporul credincios:

„Să mergem cu sufletul la leagănul Preacuratei Fecioare. Cu smerenie să ne plecăm genunchiul înaintea Aceluia care a făcut-o atât de mare pe micuța Maria, cea care și întru a ei naștere este pildă de sfințenie a vieții. Nașterea Preacuratei bucurie a vestit la toată lumea, dar mai ales în modesta locuință a părinților ei. Câtă bucurie se sălășluiește în inimile părinților ei, Ioachim și Ana. Desigur, ei simțeau că prin această fetiță «a cercetat Dumnezeu pe oamenii Săi» (Lc 7,16), fiindcă ea, floarea cerească, avea să aducă pe lume rodul cu dor dorit și cu nerăbdare așteptat, rodul care să binecuvânteze lumea învăluită în osândă în urma blestemului asupra păcatului. Aceeași bucurie trebuia să cuprindă și inimile noastre, la ivirea zorilor care ne-au răsărit Soarele dreptății. Privirile noastre se înalță către ceruri. De acolo, Părintele ceresc se bucură privind la leagănul care o cuprinde pe aceea care va cuprinde în sânul ei fecioresc pe Fiul lui Dumnezeu. Dar, să ne dăm bine seama că același Dumnezeu vine și la noi. Același Fiu al lui Dumnezeu vrea să se unească și cu noi, să petreacă cu noi în Sfânta Taină a Împărtășaniei”.

Pr. Ierom. Leon Manu a îndemnat la o pregătire temeinică, „pentru a-L primi pe Dumnezeu Omul în inimă”. Așadar, „la leagănul Preacuratei alerg pentru a mă naște a doua oară sufletește. Privind la fetița din leagăn îmi dau seama cât de mic, cât de smerit, cât de nevinovat trebuie să fiu, cât de mult trebuie să mă asemăn cu Preacurata, dacă vreau să mă împărtășesc cu vrednicie”.

„Preacurata și în naștere este pildă de sfințenie a vieții. Ea a fost scutită chiar din prima clipă a zămislirii sale chiar și de umbra păcatului strămoșesc. În sufletul ei harul dumnezeiesc lucrează în deplină libertate, cu ușurință, fără nicio împotrivire. Sufletul ei chiar de la început era îndreptat spre Domnul, după cum floarea soarelui totdeauna este îndreptată spre soare. Zborul ei spre Domnul nu este împiedicat de niciun simțământ dezordonat. Ea este ca o rază, care pornește din lăcașul nostru cel vechi, din raiul pământesc de unde am fost izgoniți. În ea vedem starea în care se aflau strămoșii noștri înainte de păcat. În cele dinlăuntru ale ei, numai ordine, armonia cea mai desăvârșită. Trupul ascultă de mintea sănătoasă, iar mintea se pleacă cu smerenie înaintea Domnului, urmând fără șovăire îndrumările harului. Toate facultățile ei, toate simțurile ei sunt numai curăție, cea mai desăvârșită curăție. Cine ar putea spune cât de mare este dragostea către Dumnezeu în inima micuță a acestei copile și cât de gata este, chiar de pe acum, să împartă cu noi, sărmanii ei frați, bogăția darurilor revărsate cu negrăit belșug asupra ei. Când ne gândim la sfințenia vieții ei, ne dăm seama că și noi trebuie să ne străduim să ajungem la aceeași armonie, la aceeași desăvârșită ordine lăuntrică. În Preacurata vedem și avem exemplul curat omenesc, după care trebuie să ne întocmim viața, dar în același timp ea este ocrotitoarea și ajutătoarea noastră. Cu gândul la ea, cu siguranța că ajutorul ei nu întârzie, pot avea nădejde că și eu voi ajunge la sfințenie”.

„Numele Preacuratei este mai presus de orice nume de pe pământ. «Maria» înseamnă «Stăpâna, Doamna mării»”. Și, cât de vrednică este să poarte acest nume Preacurata „la picioarele căreia valurile amare ale păcatului cuprinse de spaimă se risipesc, așa că, atât ea, cât și cei ce-i urmează, trec nevătămați. Noi știm că și căile noastre sunt împrejmuite de tot felul de primejdii. Din toate părțile valuri ca munții cei înalți se pun în calea noastră. Ce vom face? Vom prinde mâna pe care ne-o întinde Maria. Ea ne va povățui, va conduce și va păzi sărmanele noastre suflete de toată murdăria păcatului și de osânda cea veșnică”.

„Numele «Maria» înseamnă și «luminată», sau «luminătoare». Și, într-adevăr, luminată este, că ea își primește lumina nu de la sine, ci de la Fiul ei, ca dintr-un izvor nesecat de lumină. Dar, în același timp, ea este și luminătoare, întrucât ea duce și conduce la Fiul ei, la adevărata Lumină. Alții, în sfârșit, o numesc pe Preacurata Fecioară «Steaua Mării». Lumea aceasta este un ocean, o mare, iar Biserica Domnului este o corabie în această mare. Vâslașii acestei corăbii suntem noi. Dar cine poate ajunge la țărm, cine poate fi sigur că ajunge în port fără ajutorul Mariei? Deci azi, când prăznuim Nașterea Preacuratei Fecioare, mai mult ca oricând va trebui să ne aducem aminte de cuvintele unui Sfânt Părinte care zicea: «Oricine ai fi, dacă simți și experimentezi că ești aruncat în vârtejul valurilor mării acestei vieți, nu-ți lua privirea de la această Stea dacă vrei să scapi de valurile ce se ridică amenințător. Dacă viforul ispitelor se năpustește asupra ta, și vrei să înconjuri stânca, privește la Stea și cheam-o în ajutor pe Maria. Dacă valurile trufiei, ale înălțării de sine, ale bârfei, lovesc cu putere corăbioara ta, privește la Stea și cheam-o în ajutor pe Maria. Dacă te amenință mânia, lăcomia și poftele trupești, nu-ți lua ochii de la Maria. Dacă mulțimea păcatelor este pe cale de a te arunca în prăpastia disperării, gândul la Maria să verse în tine nădejdi noi și să-ți dea puteri noi. Deci, în toate împrejurările, fie ele oricât de grele, orice neliniște te-ar cuprinde, gândește-te la Maria, poți conta pe ajutorul ei. Dar pentru a câștiga, cu siguranță, ocrotirea ei, trebuie, după putință, să urmezi pilda ei… Atunci din experiență vei cunoaște cu câtă dreptate poartă ea acest nume». Să primim sfatul acestui Sfânt Părinte. În ceasurile de ispite și de durere la ea să căutăm scăpare. Amin”.

În ceasurile de ispitire și durere, în anii în care i se cerea să-și lepede credința în închisoare, la ea, la Preacurata Fecioară Maria a aflat scăpare și Părintele Bazilian Leon Manu.

V.S.