Osana Celui dintru înălţime! Sărbătoarea şi icoana Floriilor

Sărbătoarea cunoscută drept Duminica Floriilor sau Floriile a fost prăznuită încă din veacul al IV-lea. Atestarea ei ne-o însemnează în paginile de jurnal pelerina apuseană Egeria, aşa cum se oficia la Ierusalim;1 moment cînd în biserică se aduceau ramuri de finic, măslin sau salcie, ce aminteau de mlădiţele purtate de mulţimea, ce l-a întîmpinat pe Iisus, la intrarea Sa triumfală în cetatea sfîntă. Cu această sărbătoare se începe de la Vecernie oficierea în Biserica Răsăriteană a Săptămînii Patimilor.

Intrarea lui Hristos în Ierusalim este descrisă în Evanghelia Sfîntului Apostol Matei (21, 1,16). Iisus a trimis doi ucenici să-i aducă asina pe care El va intra în Ierusalim. Mulţimea, în diversitatea ei, aşteptă venirea Lui, aşezîndu-I înainte veşminte şi ramuri de finic, aclamîndu-l: Osana, fiul lui David. Binecuvîntat fie cel ce vine în numele Domnului. Osana. Osana întru cei de sus.2

Prezenţa copiilor în scenă este consemnată şi în Evanghelia apocrifă a lui Nicodim. Se pare că de aici s-au inspirat şi predicatorii din veacul al XII-lea, precum şi Sfîntul Grigorie Palama în consemnarea sa: Tot poporul, copii, oameni maturi şi bătrîni îşi întind hainele; ţin în mîini crengi de palmier, simbol al izbînzii, ca să cinstească pe cel ce a învins moartea. Vin înaintea lui, îi cad la picioare, îl însoţesc nu numai în afară de oraş (Ierusalim), dar şi dincolo de zidurile sfinte cîntînd Osana.3

Primele reprezentări ale acestei teme le aflăm încă din arta sculpturală a sarcofagelor, precum şi din cea a manuscriselor din secolul al VI- lea, unde compoziţia se îmbogăţeşte. Apar mulţi copii, zidurile Ierusalimului, figurile Apostolilor.

La origini, scena îl prezintă pe Mîntuitor aşezat pe asin cu amîndouă picioarele spre privitor, iar în faţa Sa, un tînăr este redat întinzînd un veşmînt; iar pe altul îl observăm suindu-se într-un copac.

În decursul secolelor, iconografia temei se modifică prin detalii pitoreşti precum: prezenţa privitorilor aşezaţi în ferestrele cetăţii sau în crenelurile zidului, a multitudinii copiilor, a elementelor de peisaj deschise în spaţiul perspectival. Dionisie din Furna ne înfăţişează scena: Cetate şi dinafară deal; şi Hristos şezînd pe un asin tînăr şi binecuvîntînd şi din apoi apostolii; şi înaintea lui Hristos un copac sus pe deal şi într-însul copiii taie ramuri [de finic] cu topoarele şi le aruncă jos pe pămînt, şi un copil suindu-se şi privindu-l jos, pe Hristos; şi alţi copii din jos de mînz [îl întîmpină;] unii ţin ramuri [de finic], alţii se trîntesc, alţii aşternîndu-şi hainele [pe cale] şi alţii îşi scot ghimpii şi mărăcinii din picioare. Şi afară de poarta cetăţii, iudei, bărbaţi şi femei, ţinînd ramuri şi (purtînd) copii în braţe şi pe umeri; iar alţii, de pe zidurile şi ferestrele cetăţii privindu-l pe Hristos. 4

În icoanele româneşti, în cele pe sticlă, frumosul se îmbină într-un chip prietenesc cu artisticul, dînd naştere unei arte ce fuzionează spre popular şi naiv. Tema Intrarea în Ierusalim a Domnului, sau Duminica Floriilor,consemnează momentul în care Iisus ajunge la Ierusalim, călare pe asin, întîmpinat fiind de mulţime chiar la porţile oraşului. Tratată cu gingăşie şi naivitate, compoziţia poartă uneori accente ale tonurilor complementare de roşu şi de verde, în proporţii diferite, aşa cum se observă şi în icoana atribuită pictorului niculean Savu Moga.5 Iisus, înfăţişat pe un asin de culoare albă, îşi întoarce chipul spre Apostoli, ce se găsesc în dreapta lucrării, înşiraţi unii sub alţii. În partea opusă, doi preoţi în veşminte specifice încheie scena. Deasupra tuturor, trei copiii sînt redaţi întru-un sicomor, iar în colţul de sus, din dreapta, observăm în zare profilele unor turnuri şi ale unor case. Întreg ansamblul compoziţional construit pe cele două grupuri simetrice este dublu legat; pe de o parte de figura centrală a Mîntuitorului, iar pe de alta de siluetele copiilor. Linia şi culoarea cu accente distinctive creează o atmosferă sobră şi totodată vivace, plină de dinamism şi de expresivitate.

Păstrînd în memoria vizuală iconografia temei redată mai înainte, să ne alăturăm Bisericii Ortodoxe, credincioşilor, ce asemeni fiilor Ierusalimului ar fi spus: Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţînd-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtînd,Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru înălţime! Bine eşti cuvîntat, Cel ce vii întru numele Domnului (Tropar, glas 1)

Lect. univ. dr. Marcel MUNTEAN

1 Pr. prof. dr. Ene Braniste, Liturgica Generală cu noţiuni de artă bisericească, Ed. IBM al BOR, Bucureşti p.211,a se vedea predicile SF. Ioan Gura de Aur, SF. Ambrozie, SF. Chiril al Alexandriei

2 I.D.Ştefănescu, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974, p.103

3 Idem.

4 Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sofia, Bucureşti, 2000, p.112

5 Cornel Irimie, Marcela Focşa, Icoane pe sticlă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969, p. 19

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.