ORAŞUL meu, al tău, al nostru…

 În an aniversar, pe la mijloc de toamnă, Revista de cultură urbană ORAŞUL a făcut ochii mari, pregătindu-se/ne de apropiata aniversare a 10 ani de când apare sub egida Fundaţiei Culturale şi de Caritate pentru Protecţia Patrimoniului Cultural Naţional CARPATICA (fundaţie care împlineşte, la rându-i, 20- de ani!) preşedinte, fondator şi director general arh. Ionel VITOC. Numărul 38 al revistei, ca întotdeauna consistent, divers, încărcat de informaţie, sensuri, simboluri, „ca aurul petrecut prin râu”, cum zice poetul, surprinde, mai întâi, prin concepţia grafică a copertei, unde falia întunecată ce o străbate semnifică avatarurile unei mari ratări…

Editoriale inspirate semnează Ionel Vitoc („Pokémon” – o istorie ironic-hazlie despre isteria care a cuprins, la un moment dat, planeta şi, normal!, şi pe noi, cu diferenţa că, la noi, pokemonii sunt peste tot, în mediile virtuale şi în realitatea imediată, încât nu-ţi rămâne decât să constaţi că „a început pokemonizarea, o formă modernă a rinocerizării”) şi Mircea Popa (Cei „mari” şi cei „mici” – analiză pertinentă a societăţii româneşti de astăzi, în care „trăim ca într-o colonie de bătrâni, de pensionari, de neputincioşi”, autorul propunând câteva măsuri imediate, care să „taie în carne vie”, pentru redresarea situaţiei). La rubrica „Istorie şi cultură”, Acad. Ioan-Aurel Pop glosează pe tema „Satul – cadrul vieţii româneşti” („Vechi de două milenii, de pe vremea  când strămoşii daco-romani îşi apărau aşezările cu şanţuri şi cu valuri de pământ (sat sau, cum era în Evul Mediu,  fsat vine din latinescul fossatum, adică groapă, făgaş, şanţ) , satul ne-a fost formă de organizare şi de conservare  a vieţii şi marcă de civilizaţie. De aceea îndreptarea atenţiei noastre, că sat înseamnă un efort de regăsire a identităţii noastre, a vieţii noastre autentice”),  diplomatul George Albuţ scrie despre „Un diplomat militar român la Budapesta”, iar profesorul şi diplomatul Alexandru Ghişa vine cu date extrem de interesante privind „Drama copiilor români şi unguri sub ocupaţia horthystă”. Sub genericul „Porţile unui veac. Exerciţii de memorie – Anul 1918”, scriitorul Horia Bădescu restituie amintiri ale celebrului medic clujean Dominic Stanca, legate de marele eveniment istoric de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

Acad. Emil Burzo reţine atenţia cititorului cu „Consideraţii asupra activităţii de cercetare din România”, ştiut fiind faptul că anul 2016 este unul aniversar pentru înaltul for academic care este Academia Română.

Albumul consacrat „Clujului interbelic”, ajuns la ediţia XXI, e oglinda unui timp însufleţit de oameni mari şi faptele lor devenite istorie.

Rubricilor consacrate precum:  „Eveniment” (cu cea mai mare realizare – înscrierea jocului fecioresc din România în patrimoniul UNESCO, graţie demersurilor cercetătorului şi muzicologului clujean, dr. Zamfir Dejeu), „Viaţa creştină”, „Sceptic sub acoperire”, celor de proză, poezie, traduceri, artă plastică şi eseu, cinema, jazz, muzică – aniversări, sport, urbanism,  „Raftul cu cărţi”,  „Opinii”, „Revista revistelor” li se alătură „Arta în spaţiul public”, „Tradiţii” şi „In memoriam”, aceasta din urmă consacrată unor clujeni care, într-un anume ceas al lor, au plecat spre tărâmul de Dincolo, spre a scruta necuprinsul.

ORAŞUL s-a dorit, şi a şi reuşit!, a fi un centru care să coaguleze creator puncte de vedere referitoare la tot ceea ce „mişcă” în cetate, un centru dinspre care să iradieze autoritate şi ideal, patos, artă adevărată, judecăţi de valoare, inestimabile notaţii personale, idei în premieră absolută – cum a fost Cluj – Capitală Culturală Europeană, 2021…

Da, ORAŞUL meu, al tău, al nostru… I-am urmărit evoluţia, l-am citit şi i-am decriptat sensurile de după cuvinte, ce realizează acea tainică legătură între inimile care „vorbesc” şi cele care „ascultă”, visând, sperând, aşteptând sărbătoarea aniversării.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro