Opinii: Pep Guardiola

O ştire ciudată, surprinzătoare, să nu zic stranie şi de neînţeles: Pep Guardiola, cel ce a zămislit cu măreţie şi aproape cu smerenie minunea numită noua Barcelonă, va antrena din vară echipa Bayern München. Încă sper să fie o ştire falsă … Ce l-a determinat pe antrenorul celebru şi inegalabil la această încercare, provocare, la acest risc? Căci este unul de vîrf! Diferenţa e oricum, cel puţin pentru mine, una imensă. Ca şi cum ai pune un arhitect să croiască costume de haine, un medic să potcovească nişte cai sau un muzician să înalţe blocuri …

Guardiola pleacă dintr-un fotbal cald, latin, cum zicea Ioan Chirilă, cu miresme de tango şi vals lent cu suflet, în care jocul înseamnă farmecul şi visul unei fără seamăn viori. Şi se duce într-un fotbal rece, nordic, organizat, dar sec, fără sentiment, cu apetit spre forţă şi maşină. Dăruirea indiscutabilă a nordicilor, prizonieră forţei, se confundă cu durerea şi nu cu bucuria jocului. Între vioară şi nemurirea ei, Guardiola a ales alămurile şi bătaia tobelor ce prevestesc lupta cea mare. Între poezie şi forţă, a ales forţa …

Nu cred că un palmier graţios şi suav poate trăi vibrant şi plin de miresme în nordul friguros şi mereu ceţos … Poate mă înşel. Are dreptul şi cronicarul să se înşele uneori.

Viorel CACOVEANU