Opinii: Gravele slăbiciuni ale puterii judecătoreşti

După revoluţie, românii, mereu creduli, sperau să aibă, în sfîrşit, o putere judecătorească corectă, nesubordonată, independentă cu adevărat. Din primii ani s-au creat condiţii foarte optime!, să nu zic boiereşti, celor din Justiţie: li s-au dat lefuri uriaşe, diurne de speriat, sporuri de praf şi multe altele, pentru ca ei să nu fie tentaţi de avantaje necurate, de bani, de mită. De asemenea, s-au creat nenumărate curţi judecătoreşti de tot felul, judecătorii, cu reguli, regulamente proprii şi libertate supremă! S-a dat atunci năvală spre justiţie sau de jos spre vîrful justiţiei.

Nu s-a prea ales, nu s-a făcut o selecţie pe baze profesionale, s-a uzat des şi cu “prevedere” de promovări!, iar marii specialişti, se pare, au rămas deoparte. Astfel, Justiţia, ca întreaga viaţă a societăţii noastre, a dat înapoi, a căzut într-o criză nicidecum economică, ci morală şi profesională. Primul act cumplit, care a demonstrat acest diagnostic al nostru, ni l-a oferit instanţa care a anulat pedeapsa, condamnarea lui Ion Mihai Pacepa, pentru înaltă trădare. Deşi ins cu funcţie supremă în stat şi în Securitate, deşi a trădat ordinar, instanţa i-a şters în doi timpi şi trei mişcări de condei pedeapsa, l-a făcut curat, onorabil, cinstit. Ba i-a dat şi gradul înapoi şi averea (casa) şi dreptul la o pensie. A fost primul pas al puterii judecătoreşti prin care a devenit, cu constiinciozitate, linguşire şi supunere, o … putere a Puterii politice şi statale.

Lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru organizarea mineriadelor şi participarea la ele, Miron Cozma a fost condamnat de o instanţă la 2 ani închisoare. La cîteva luni, o altă instanţă îl condamnă – pentru aceleaşi fapte, pe acelaşi dosar, la 18 ani închisoare! Cum e posibil aşa ceva? Simplu: Justiţia are şefi şi ea e supusă lor!

Apoi Justiţia s-a mutat pe micul ecran şi în toate ziarele. La fel ca mai toate funcţiile politice, sociale, economice ale statului. Seară de seară, apăreau pe micile ecrane, încătuşaţi, ca nişte arătări dintr-o lume primitivă, fel de fel de corupţi, de infractori. Dar dosarele nu ajungeau să fie judecate. Mulţi din cei fugiţi din ţară de frica legii erau retrimişi de Interpol, după multă insistenţă a organelor noastre. Ajunşi acasă, nu mai auzea nimeni de ei, nu erau judecaţi. Probabil se avea grijă ca ei să nu vorbească mai mult decît trebuie! Şi dispăreau în … tăcere. Rămîneam cu zarva …

Alte cazuri notorii demonstrează slăbiciuni grave ale actului de justiţe. Pentru nişte termopane şi pentru o mătuşă ajungi la puşcărie, dar pentru prădarea unei întregi flote eşti apreciat, iubit, slujit cu “interes” fără frontiere. Unde sînt incoruptibilii din justiţia noastră? O instanţă îi achită pe corupţii din fotbal, alta le dă pedepse între 3 şi 9 ani. Mai înţelege ceva …

Fenomenul deteriorării justiţiei merge înainte. Tot mai mulţi procurori şi judecători ajung arestaţi şi judecaţi pentru mită, şpagă, corupţie. Oare are curaj cineva să dea publicităţii lista acestora? Sau măcar numărul lor?! Nu cred. Mai nou, trăim un alt eveniment, pur şi simplu cutremurător! Seară de seară apar pe micile ecrane, şi a doua zi în ziare, bătrîni, oameni care au fost condamnaţi pentru “crime” la 12, 15 sau 18 ani închisoare. Pentru “crime” pe care nu le-au săvîrşit!! Ei au fost eliberaţi după 8, 10 sau 15 ani. Ne întreabăm îngroziţi: Doamne, Dumnezeule, unde eşti? De ce ţi-ai luat faţa de la noi? Unde vom ajunge? N-am auzit ca unul dintre aceşti mari vinovaţi, mai mari decît “criminalii” pe care i-a întemniţat, să-şi asume vinovăţia, să-şi pună ştreangul (al ruşinii măcar!) de gît!

Vom încheia cu o vorbă a lui Voltaire, la care am apelat şi altădată: Legea – noi zicem mai exact Justiţia – este un paloş cu care cel mai puternic îi taie în bucăţi pe cei slabi.

Viorel CACOVEANU