Operațiunea „Debrețin” | 80 de ani de la eliberarea orașului Cluj

Operațiunea „Debrețin”

80 de ani de la eliberarea orașului Cluj

În 30 august 1940, la Viena, Germania nazistă și Italia fascistă au decis ca România să cedeze o parte din teritoriul său Ungariei, prin ceea ce a rămas cunoscut în istoriografia românească drept Dictatul de la Viena. Practic, nord-vestul Transilvaniei, un teritoriu de peste 40.000 de km2, cu o populație de peste 2 milioane și jumătate de locuitori era pur și simplu desprins din granițele României, așa cum se întâmplase, câteva luni mai devreme, cu Basarabia și nordul Bucovinei.

Vara anului 1940 a însemnat sfârșitul României Mari, ultimul moment al istoriei când românii din toate provinciile erau reuniți într-un singur stat. Imediat, în țară au izbucnit mari manifestații, românii din orașul Cluj – inclus în zona ce urma a reveni Ungariei – ieșind pe străzi cu steaguri tricolore, iar manifestații similare de amploare au avut loc în București, Timișoara, Sibiu, Brașov, Iași, Alba Iulia etc.

Din acest punct, criza în care se afla societatea românească s-a adâncit și mai mult: România a pierdut și Cadrilaterul în favoarea Bulgariei, în septembrie 1940 s-a format un nou guvern și s-au pus bazele statului național-legionar, în octombrie trupele germane au intrat pe teritoriul țării, iar o lună mai târziu România a aderat la Axă. Anul 1941 a fost marcat de crearea regimului de dictatură militară a lui Ion Antonescu, iar în luna iunie 1941, Armata Română a intrat în război pentru eliberarea teritoriilor ocupate de Uniunea Sovietică. Activitatea pe Frontul de Est al Armatei Române s-a desfășurat din 22 iunie 1941 până în 23 august 1944, când coaliția condusă de regele Mihai I – Blocul Național Democrat – a decis să îl înlăture pe Ion Antonescu de la conducerea statului și să întoarcă armele împotriva Germaniei. În seara zilei de 23 august 1944, printr-o declarație la radio, suveranul anunța „că nu este decât o singură cale pentru salvarea țării de la catastrofa totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite”.

12 divizii românești în războiul antihitlerist

Așadar, ca urmare a declarației regelui, respectiv a semnării Convenției de Armistițiu din 12 septembrie 1944, România s-a angajat să se implice în războiul antihitlerist cu 12 divizii, astfel că a participat la ofensiva de pe frontul din Transilvania. Unul dintre cele mai importante obiective a fost eliberarea orașului Cluj, principalul centru urban al teritoriului care fusese anexat de Ungaria în urma Dictatului de la Viena. Din acest motiv, autoritățile române au pregătit inclusiv din punct de vedere administrativ și legal momentul, elaborând o serie de acte legislative menite să faciliteze reintegrarea teritoriului din nord-vestul Transilvaniei în cadrul statului român, așa cum a fost crearea Înaltului Comisariat pentru Transilvania de Nord.

Ofensiva decisivă de eliberare a Clujului, parte a operațiunii cu numele de cod „Debrețin”, a început în 9 octombrie, iar un rol decisiv a fost jucat de Armata 4 română și Armata 27 sovietică, din aceasta din urmă făcând parte și divizii românești de vânători de munte și de infanterie.

Ziarele anunțau că în dimineața zilei de 11 octombrie 1944 orașul Cluj a fost eliberat, iar Regele Mihai I era informat de reușita armatei prin telegrama transmisă de Generalul de Corp de armată adjutant Mihail Gheorghe, șeful Marelui Stat Major al Armatei Române din Ardeal: „Raportez Majestății Tale eliberarea Clujului de către trupele româno-ruse în dimineața zilei de azi. Divizia 18 Munte pusă, pentru aceste operațiuni, sub ordinele Corpului de Armată sovietic, s-a acoperit de glorie – după comunicarea făcută mie personal de către Comandamentul Sovietic”. Răspunsul regelui a fost telegrafiat la rândul său: „Vă mulțumesc călduros pentru știrea eliberării orașului Cluj, atât de scump întregului Neam Românesc. Transmiteți, vă rog, ofițerilor, subofițerilor și trupei unităților ruse și române care s-au acoperit de glorie în această vitejească acțiune, întreaga Mea recunoștință”. Printr-un decret publicat în „Monitorul Oficial” din noiembrie 1944, „pentru modul cum s-a distins în grelele lupte, dar încununate de succes, de la 5 septembrie-12 octombrie 1944, pentru eliberarea Ardealului de Nord, culminând la 11 octombrie, prin eliberarea orașului Cluj”, regele Mihai I i-a conferit Generalului de Corp de Armată Gheorghe Avramescu, Ordinul militar de război „Mihai Viteazul” cu spade clasa a III-a.

11 octombrie

În cadrul operațiunilor din centrul Transilvaniei, în ziua de 11 octombrie, trupele române de vânători de munte, alături de cele sovietice aliate, după ce au eliberat orașul Cluj, au ocupat zonele înalte din jur, în nord și nord-vest, au eliberat localitățile Apahida, Someșeni, Florești, Cămărașu, Mociu, Căianu, Jucu de Mijloc etc., mutând linia generală atinsă de trupele române la 16 kilometri sud de Gherla, 4 kilometri sud de Bonțida, 3 până la 5 kilometri nord de Cluj și Gilău, înaintarea continuând spre orașele Huedin, Zalău și Dej.

În paginile ziarelor sunt prezentate și cazurile tragice ale unor soldați români care au căzut în luptă, așa cum a fost cel al sublocotenentului Alexandru Krocos. Ziarul „România liberă”, prin intermediul Gen. Costin I. Murgescu, relatează despre soarta acestuia: „Ofițer eminent, la care calitățile militare erau dublate de vădite aptitudini artistice, Sublt. Krocos, cu trupul firav și priviri blânde, știe să-și dinamizeze soldații cu nesecătuita sa energie. În lupte și situații grele, el reușise să câștige încrederea celor pe care-i conducea și în fruntea cărora se afla mereu. […] În cursul unei acțiuni, perdeaua de foc inamic nu îngăduia trupelor noastre nicio mișcare. Atacul trebuia totuși dezlănțuit: un salt și ofițerul este în frunte, între exploziile obuzelor și șuieratul gloanțelor. Mai convingătoare decât orice ordin, prezența ofițerului arată soldaților săi drumul pe care trebuia să meargă. Cu asemenea virtuți ostășești se află el angajat cu grupul de cercetare în lupta pentru Cluj. Cluj, a cărui amintire îl stăpânea, pe care-l evocase soldaților săi într-o piesă scrisă pentru ei și jucată de ei, înainte de a pleca pe front. În ziua de 13 octombrie, grupul de cercetare a trecut greul acțiunii. El se afla la Bonțida, când o ultimă rezistență inamică trebuie lichidată, pentru a se asigura legătura cu unitatea vecină. În veșnic neastâmpăr, scrutând drumul Clujului, Sublt. Krocos se urcă pe motocicletă și pornește să îndeplinească misiunea ordonată. Drumurile anevoioase îl întârzie, apoi motocicleta cedează hârtoapelor și se oprește. Ca eliberat dintr-o capcană, Sublt. Krocos sare jos și încalecă. Acum e în largul lui. În galopul calului, el se avântă liber pe câmp. Cuibul inamic a fost identificat repede acum. Dar Sublt. Krocos n-are timp să desăvârșească lichidarea lui. Un snop de mitralieră, ochit viclean din ascunzișurile terenului, îi seceră trupul însângerat rostogolit în drum. Câțiva soldați se reped la el în credința că-i mai pot da vreun ajutor. Dar, ochii senini se închid încet, în timp ce buzele murmură ultimul cuvânt: Cluj!”

Vestea eliberării capitalei Transilvaniei a fost primită cu entuziasm pe tot cuprinsul țării, la București fiind organizată o sărbătoare, la fel, în Brașov, Societatea ASTRA programând o adunare populară la care să participe câteva mii de oameni.

Reacția lui Maniu

Reprezentanții partidelor istorice înlăturate din viața politică de regimurile anterioare au reacționat cu privire la reușita armatei. Iuliu Maniu, președintele Partidului Național Țărănesc, fost prim-ministru și ministru de stat în guvernul condus de Generalul Constantin Sănătescu, declara: „Clujul este legat de sufletul nostru prin suferințe comune și prin cele mai înălțătoare momente ale luptei noastre naționale pentru libertate. Clujul nu însemnează numai atât. Clujul este o mărturie monumentală despre mărețele realizări de ordin cultural ale poporului românesc, care la rândul lor constituie o dovadă inapelabilă a vrednicei românești pe toate tărâmurile.” Constantin I.C. Brătianu, președintele Partidului Național Liberal, în mesajul său către Ardeal, sublinia că „După patru ani de suferință, prin lupta eroică a trupelor române și ruse, Clujul este astăzi eliberat de stăpânirea ce i-a fost impusă prin dictatul odios de la Viena și redevine capitala Ardealului reîntregit. Eliberat prin forța armelor, Clujul își reia – în virtutea justiției internaționale – locul pe care nu a încetat să-l aibă în conștiința românească.” Ionel Pop, Înaltul Comisar pentru Transilvania, își exprima dezamăgirea momentului din 1940, când Clujul a fost părăsit după 22 de ani de evoluții economice, culturale, când era o comunitate în care domnea o atmosferă „de uitare a veacurilor de suferință, de iertare, de prietenie chiar”. Pe de altă parte, în concepția sa, Clujul regăsit după patru ani de ocupație horthistă era o necunoscută, o „ruină a zidurilor și a sprijinului”.

Pentru a readuce cultura românească din nou în actualitate, una dintre primele măsuri adoptate la nivel național a fost redeschiderea imediată a stagiunii Operei, luându-se decizia ca o parte a personalului Operei din capitală să se declaseze la Cluj și să inaugureze prima stagiune muzicală din Ardealul eliberat. Artizanul acestui proiect a fost scriitorul Victor Eftimiu, directorul Teatrului Național și al Operei din Cluj în perioada interbelică, el având întrevederi cu personalitățile artistice și cu oficialitățile ardelene, pentru a deschide noua stagiune cât mai curând.

În ziua de 13 octombrie, în fața statuii lui Mihai Viteazul din oraș a fost organizată o manifestație a sute de tineri, în ciuda vremii ploioase. Au fost intonate Imnul Regal și Deșteaptă-te române, au fost ovaționate armatele eliberatoare și regele Mihai I. În Piața Națiunii a avut loc o manifestație similară a muncitorilor clujeni, care au arborat drapelele aliaților României și au organizat un marș spre Piața Universității.

Universitatea revine din exilul de la Sibiu

În 15 octombrie, Universitatea „Regele Ferdinand I”, mutată în exil la Sibiu după Dictatul de la Viena, a organizat o sărbătoare care a marcat eliberarea orașului Cluj. Manifestațiile au debutat prin slujba ținută în Catedrala mitropolitană de Mitropolitul Nicolae și Episcopii Vasile Stan și Nicolae Colan. În cadrul discursului ținut după slujbă, Mitropolitul Nicolae i-a urat universității clujene „să ducă la Cluj, unde e pe cale să se întoarcă, același duh de luptă pentru idealurile naționale și creștinești pe care l-a manifestat în timpul pribegiei de la Sibiu”. A urmat o defilare, la care au luat parte, alături de mulțimea numeroasă, Iuliu Hațieganu – rectorul universității, Iuliu Moldovan – președintele Astrei, Dumitru Stăniloae – rectorul Academiei teologice și scriitorul Ion Agârbiceanu.

În ciuda entuziasmului revenirii orașului Cluj în granițele României, situația era mult mai complicată decât părea la prima vedere. Pe de-o parte, condiția locuitorilor orașului era extrem de dificilă. Presa vremii consemnează, în luna noiembrie 1944, aspectul orașului, arătând că în urma armatelor Axei „a rămas un oraș pustiit, asemenea unui lan peste care a trecut valul lăcustelor”. Din punctul de vedere al infrastructurii sunt consemnate distrugerile suferite de cartierul din jurul gării, precum și aruncarea în aer de către germani a podurilor de peste Someș. În aceste condiții, trecerea râului se făcea cu ajutorul unor punți improvizate. Cea mai mare problemă consemnată era însă cea a lipsei alimentelor, chiar a foametei. Pe de altă parte, Moscova nu a cedat autorităților române teritoriul eliberat, în ciuda prevederilor din Convenția de Armistițiu, ci a instituit o administrație sovietică asupra nord-vestului Transilvaniei, folosindu-l ulterior drept monedă de schimb pentru numirea la conducerea țării a guvernului Petru Groza, controlat de comuniști.

Asist. univ. dr. Marius Mureșan

Facultatea de Istorie și Filosofie

Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut