Omul. Care om?

RADU VIDA

Avalanşa de informaţii din timpul campaniilor electorale de aiurea vin să ne arate cît de mult se va dezvolta un stat sau altul. Cum vor creşte, din pămînt din iarbă verde, poduri şi viaducte megalomane, insule artificiale ce plutesc în voia mărilor şi oceanelor, legate ombilical de „uscat” prin cele mai sofisticate mijloace de transport. Politicienii şi lobby-urile private ne iau „faţa” cu tot felul de clădiri impunătoare mai înălţate spre marginile cerului, şi mai adîncite înspre buricul pămîntului. Din întuneric, naştem lumină, iar din lumini facem ca noaptea să pară un colţ de rai. La întrecere cu fizicienii, inginerii şi arhitecţii, finanţiştii ne prezintă noi şi tot mai sofisticate reguli de circulaţie a banului şi încearcă să impună limbajului comun termeni noi, ce ascund în spatele lor miliarde şi miliarde de valori (în aur sau valută forte).

Frumos!
Indirect, totul pare făcut pentru ca omul să se simtă bine, să se poată lua la întrecere cu stăpînul colţului nostru de Univers. Ba, dacă mă gîndesc bine, şi ultimele frontiere încep să cadă – vorba aia -, numai azi nu-i mîine, iar poimîine călătoriile individuale şi de grupe spre capătul Lumilor cunoscute vor fi o bagatelă, zic oamenii de ştiinţă.

E drept că fără asemenea investiţii de anvergură, care să sfideze viitorul, nu se poate. Dar… pentru că întotdeauna există un „dar”, cîţi profită de asemenea… îndrăzneli? Omul de rînd sau chiar clasa mijlocie n-au acces la o călătorie spre Marte, de pildă, pentru că nu-i la îndemîna oricui să plătească 1 miliard de dolari pentru distracţie. Nici hotelurile din deşert, cu pîrtii de schi sau spa-uri cu ape minerale aduse cu avionul de pe unde se găseşte aşa ceva, nu-s de nasul mulţimii. Ca să nu mai vorbim de combinaţiile financiare. Imaginaţia din domeniu pare să fi depăşit ficţiunea literară, iar bogaţii lumii, anunţă agenţiile internaţionale de ştiri, şi-au sporit averile de peste 200 de miliarde de dolari.  În toată nebunia asta de faraonice rezolvări ale unor situaţii, altădată simple şi în beneficiul celor mulţi, Criza anunţă, şi pentru anul acesta, spaime de neimaginat. Oameni serioşi, cică, cu şcoli care, de multe ori, depăşesc clasele elementare adunate, făcute de un sat întreg dintr-o parte mai săracă a  mapamondului, economişti titraţi şi medaliaţi cu Nobel pentru activitatea lor, prognozează dezastre. Catastrofe. Pentru cine? Pentru cei mulţi. Şi năcăjiţi. Pentru cei care cunosc sărăcia, şomajul, privaţiunile de tot felul. Milioanele de semeni peste care flutură spectrul bolilor de tot felul, malnutriţiei înfricoşătoare şi lipsurilor de toate felurile. Pe cînd bogaţii…

Sigur că şi cei bogaţi îşi au rolul lor în lume. Pun în mişcare tot felul de pîrghii economice şi, în funcţie de interesul lor, pentru tot mai mult şi mai bine, lasă să picure şi pe masa amărîtului fărîmituri de iluzorie fericire.
Dar tot nu e drept! Pentru că, pînă la urmă, toţi mîncăm un blid de zeamă şi un cîrnat cu garnitură. Restul e boală, îmbuibare, nesimţire.

Nu sînt adeptul acelui dezastruos „ să ni se deie!”, care pune frînă oricăror iniţiative şi trage spre prăpastie  bunele intenţii. Dar nici nu pot fi de acord cu lipsa legilor care să oblige pe fiecare să ia, după pricepere şi potenţă, ce-i mai bun din lumea asta. Bogăţia acestei lumi ar trebui să lucreze în favoarea tuturor. Nu acumularea deranjează, ci injusteţea ei. Pentru asta, însă, trebuie schimbată lumea.
Din temelii.