Omagiul adus de Emil Boc lui Gheorghe Șincai, corifeu al Școlii Ardelene, la 270 de ani de la naștere: La 1 martie încep lucrările

Primarul Emil Boc a anunțat, joi seara, că a semnat autorizația de construcție de amplasare pe soclu a Grupului statuar „Școala Ardeleană“ și amplasare pe soclu de piatră a bustului marelui savant Emil Racoviță.

” După cum știți dragi clujeni a fost o întreagă dispută în cetatea noastră, la un moment dat, cu privire la Grupul statuar Școala Ardeleană. Decizia câștigătorului lucrării, a proiectantului, avizată inițial de Comisia de monumente, a fost aceea de amplasare fără soclu a Grupului Statuar Școala Ardeleană și, de asemenea, mutarea în interiorul Colegiului National „Emil Racoviță” a bustului marelui savant român. După ce am văzut acest lucru, încă din primul moment mi-am dat seama că nu este corect și că nu este bine să ne jucăm cu simbolurile și să afectăm identitatea națională, să afectăm lucrurile care ne unesc și să putem crea printr-o eroare lucruri care să ne dezbine. De aceea, am fost acolo în teren și decizia pe care am luat-o  și pe care am început să o implementez a fost aceea de reamplasare pe soclu a Grupului statura Școala Ardeleană și de readucere a bustului marelui savant Emil Racoviță în fața Colegiului Național „Emil Racoviță”, acolo unde a fost și inițial, în primul rând ca  formă de respect față de valorile naționale pe care le avem. Am spus că în acest oraș voi promova cât timp voi deține funcții publice politici care să ne unească și nu politici care să ne dezbine. Oricine va dori să construiască va avea în mine un partener, va avea în mine un om care să respecte tradiția, istoria, spiritul transilvănean și în consecință, chestiunea aceasta legată de Grupul statuar Școala Ardeleană a devenit una de interes major în comunitate. În consecință, acum sunt în faza în care voi semna autorizația de amplasare pe soclu și de revenire la situația pe care am avut-o înainte de începerea lucrărilor de modernizare a străzii Kogălniceanu. Cred că o asemenea decizie de reamplasare pe soclu este una care corespunde adevărului istoric, spiritului transilvănean și al respectului pe care trebuie să-l avem reciproc în orașul nostru față de valorile naționale”, a transmis primarul Emil Boc.

Edilul a mai explicat că „Școala Ardeleană” a avut un rol major în consolidarea identității naționale a românilor și în aducerea de argumente pentru ceea ce înseamnă identitatea românească și continuitatea noastră în spațiul carpato-danubiano-pontic, cu argumente care să dea dreptul românilor să aibă aceleași statut cu celelalte naționalități din Transilvania. „De aceea, reamplasarea pe soclu a Grupului statura Școala Ardeleană este un lucru de normalitate. Cu aceasta, se încheie această discuție din comunitate, mâine, 1 martie, vor începe lucrările la reamplasarea pe pe soclul iar până la sfârșitul lunii martie vom avea Grupul statura Școala Ardeleană în situația în care am avut-o înainte de începerea lucrărilor de modernizare a străzii Kogălniceanu”, a arătat Emil Boc.

Grupul statuar Școala Ardeleană este opera marelui sculptor Romulus Ladea iar soclul a fost proiectat de arhitecta clujeană Adriana Matei, fost decan al Facultății de Arhitectură din cadrul UTCN.

Proiectul de reamenajare urbană a străzii Mihail Kogălniceanu realizat de firma arhitectului Arnold Macalik prevedea desființarea postamentului pe care era amplasat Grupul Statuar Școala Ardeleană și fixarea monumentului direct pe pavaj. Odată cu începerea lucrărilor în zonă, opera lui Romulus Ladea a fost amplasată direct pe pământ iar soclul realizat de arhitecta Adriana Matei a fost desființat. Acest lucru a stârnit nemulțumirea a numeroși clujeni. 

În contextul lucrărilor în zonă a fost înlăturat și bustul marelui savant român Emil Racoviță. Bustul a fost dezvelit în anul 1993 în fața Colegiului Național „Emil Racoviță” în cadrul unui demers exclusiv al acestei școli. Totodată, toate costurile aferente realizării acestui monument au fost suportate de absolvenții „racovițiști” ca omagiu adus patronului spiritual al școlii. Cei implicați în realizarea monumentului dedicat lui Emil Racoviță au ales strada Mihail Kogălniceanu ca loc de amplasare a bustului pentru a fi în fața școlii care-i poartă numele iar pe de altă parte pentru că pe această stradă se află universitatea pe care marele savant a condus-o în perioada interbelică. După inaugurare, Monumentul Emil Racoviță a devenit locul de întâlnire al absolvenților prestigioasei școli clujene.

Bustul lui Emil Racoviță a fost demontat în 2022 în contextul demarării lucrărilor de reamenajare urbană a străzii Mihail Kogălniceanu, fiind apoi depozitat de către muncitori în gangul Colegiului „Emil Racoviță”. Deși reprezentanții școlii au cerut atât Direcției de Cultură Cluj cât și municipalității clujene să găsească o soluție pentru ca monumentul marelui savant să rămână în fața unității de învățământ pentru a avea vizibilitate și a i se putea acordat în acest fel respectul cuvenit, răspunsurile au fost că proiectul de reamenajare urbană a străzii Mihail Kogălniceanu realizat de echipa lui Macalik Arnold Ernő nu include bustul lui Emil Racoviță. Totodată s-a sugerat conducerii școlii să găsească o soluție pentru a fi amplasat în curtea unității de învățământ.

Deși numeroase personalități ale vieții academice au cerut repunerea bustului pe strada Kogălniceanu, arhitecții de la Mossfern au încercat să-l ascundă pe Racoviță într-o nișă a clădirii unității de învățământ ce-i poartă numele, pe partea cu strada Hermann Oberth.

Numai că membrii Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice au refuzat să dea curs propunerii firmei Mossfern.

În luna septembrie 2023, primăria clujeană a reziliat contractul cu firma Mossfern Arhitectură condusă de arhitectul Macalik Arnold Ernő, ce viza reamenajarea urbană de pe străzile Universității și Mihail Kogălniceanu. Motivul a fost că arhitectul Macalik a refuzat să repună pe strada Kogălniceanu monumentul lui Emil Racoviță și Grupul Statuar Școala Ardeleană pe soclu.

În acest context, lucrările au fost atribuite unei alte firme de arhitectură.

Noul arhitect și-a prezentate în ședința din 7 septembrie 2023 a Comisiei Zonale a Monumentelor istorice proiectul pentru reamplasare pe soclu a monumentului Școala Ardeleană și bustul marelui savant Emil Racoviță. Proiectul prevedea refacerea socului în forma în care a fost realizat de arhitectul Adriana Matei, fostul decan al Facultății de Arhitectură din Cluj. De asemenea, noul arhitect a prezentat și proiectul de reamplasare a bustului marelui savant român Emil Racoviță în fața Colegiului Național care-i poartă numele.

În cele din urmă și Macalik a revenit în proiect acceptând ca „Școala Ardeleană” să fie repusă pe soclu iar bustul marelui savant Emil Racoviță să fie instalat în fața Colegiului ce-i poartă numele.

În cazul bustului lui Racoviță, executantul lucrărilor de pe strada Kogălniceanu a trecut la amenajarea soclului pentru ca bustul lui Emil Racoviță să poată fi din nou expus publicului.

270 de ani de la nașterea cărturarului Gheorghe Șincai

În 28 februarie s-au împlinit 270 de ani de la nașterea cărturarului Gheorghe Șincai, corifeu al Școlii Ardelene, istoric, lingvist, filolog, teolog greco-catolic, un nume ce rezonează adânc în conștiința neamului românesc.

Gheorghe Șincai s-a născut la 28 februarie 1754, la Râciu, în Câmpia Mureșului, părinții săi fiind Ioan și Ana Șincai, o familie din mica nobilime cu rădăcini în satul Șinca Veche, din ținutul Făgărașului. A învățat mai întâi în satul Sabed (jud. Mureș), apoi la școala din Șamșud. Între 1766-1768 a studiat la Târgu Mureș, în Colegiul Reformat și apoi la Seminarul Iezuit din Cluj, unde a rămas până în 1772, studiind latina și maghiara. Timp de un an, până în 1773, s-a aflat la Colegiul Piarist din Bistrița, unde s-a familiarizat cu germana. Pe lângă latină, maghiară și germană, Gheorghe Șincai a învățat italiana și franceza. Avea deja o cultură vastă, cunoștea retorica, poetica, gramatica, limbile clasice, latina și greaca.

În 28 ianuarie 1779, la Academia „Sf. Toma”, Gheorghe Șincai a obținut doctoratul în filosofie și teologie. În primăvara aceluiași an, împreună cu colegii săi, plecând din Roma s-au îndreptat spre Viena, unde s-au oprit „fiindcă nu aveau bani să-și continue călătoria spre casă” (N. Iorga). Aici, prin Ștefan Costa, consilierul Cancelariei Aulice a Transilvaniei, doi dintre cei trei studenți români au fost acceptați de Curtea de la Viena, pentru a studia drept canonic, ca alumni ai Colegiului greco-catolic „Sfânta Barbara”. La Facultatea de Drept a Universității din Viena, Gheorghe Șincai i-a avut colegi pe Petru Maior, Samuil Micu și Ioan Budai-Deleanu, alături de care va propaga în țară ideile luminoase ce au constituit Școala Ardeleană – mișcarea de emancipare culturală și spirituală a românilor transilvăneni. În paralel, la Viena, Șincai a urmat cursuri de catehetică și metodică la Școala Normală „Sfânta Ana”, continuând și studiile în biblioteci, în căutarea a ceea ce era consemnat despre poporul său.

În 1780, Gheorghe Şincai și Samuil Micu, au tipărit, la Viena, Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae, prima gramatică sistematică a limbii române. În 1781, Gheorghe Șincai s-a întors la Blaj, unde, mai întâi, a pregătit și tradus manuale școlare, apoi a trecut la catedră, ca profesor de retorică și poetică și „director și catehet al întâii școli naționale din Blaj”. În 1782 a fost numit director al școlilor confesionale greco-catolice din Ardeal. În cei 12 ani cât a îndeplinit această funcțiune a pus bazele a peste 300 de școli românești în întreaga Transilvanie. A redactat numeroase manuale, precum: Prima principia latinae grammatices, Abecedarul cel marei, Catehismul cel mare, Îndreptare către aritmetică, ș.a.

În 1792, a participat la redactarea memoriului Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, trimis, în numele națiunii române, Împăratului Leopold al II-lea, cu cererea ca românii din Transilvania să fie recunoscuți ca națiune, să le fie restituite drepturile. Cea dintâi istorie a românilor, ce vădea și descendența romană a poporului român, nu a văzut lumina tiparului în timpul vieții autorului ei. Primele două fragmente (80 de pagini) au fost publicate de Șincai în calendarul de la Buda, în anul 1807. Mai târziu va încerca tipărirea Chronicii, la Oradea, unde nu a găsit editor, la Sibiu, unde a fost oprit de cenzură… Prima ediţie integrală a Chronicii a apărut abia în anii 1853 și 1854, la Iași.