Oglindă, oglinjoară: CINE E CEL MAI FRUMOS/FRUMOASĂ…

Linişte. Cu mult verde la picioarele noastre şi imensul albastru de deasupra. Zi în care seninul se pregăteşte să concureze cu canicula. Clipe de răgaz. Şi gînd pentru prietenii de cînd lumea.

Cîinii

Baza sportivă NAPOCA se pregăteşte să primească (şi) altfel de oaspeţi. Deodată, liniştea rămîne proptită de zăgazurile orizontului: maşini, remorci, oameni şi animalele lor de companie, în izbucniri gestuale specifice. Din pămînt, din iară verde, vorba aia, apar corturi, ca la o paradă militară. Oameni şi cîinii lor credincioşi îşi delimitează locul. Cuşti miniaturale în filigran de metal argintat sau, din contră, cuşti enorme, cu bare de inox şi închizători ca la porţile Iadului. Imposibil să nu te ducă cu gîndul la mitologiile celor vechi. Anubis, Tian kuan, Cerber, Xolati, Gram… La prima vedere, simbolul atît de complex al cîinelui este legat de triada elementelor pămînt-apă-lună cărora li se atribuie o semnificaţie ocultă, femelă, vegetativă şi, totodată, sexuală, divinatorie – fundamentală atît pentru conceputul de inconştient, cît şi pentru cel de subconştient (J. Chevalier, A. Gheerbreant – Dicţionar de simboluri, Cîinele, p. 362). Am recitit, ca predocumentare pentru acest reportaj, cîteceva din marile poveşti ale străbunilor. Iată: La germanici, un cîine înfricoşător, pe nume Gram, păzeşte intrarea Niflheimului. Împărăţia morţilor, tărîm al gheţurilor şi beznei. Vechii mexicani creşteau cîini anume pentru a-i însoţi şi călăuzi pe morţi în lumea de dincolo. Împreună cu cadavrul era îngropat şi un cîine de culoarea soarelui… În lumea celtică, nu există nici un cîine infernal analog Cerberului…În Japonia…cîinele e tovarăş credincios, efigia lui apără copii şi uşurează chinurile facerii… o dualitate: spirit protector şi benefic şi, totodată, purtător al blestemului dumnezeiesc (care) face din acest animal îngerul căzut prin excelenţă… În fine, pentru alchimişti şi filosofi cîinele devorat de lup reprezintă purificarea aurului prin antimoniu, penultima etapă a Operei. Căci ce sînt aici cîinele şi lupul, dacă nu cele două aspecte ale simbolului respectiv, care-şi află, în această imagine ezoterică, dezlegarea şi cel mai adînc înţeles: cîine şi lup deopotrivă, înţeleptul – sau sfîntul – se purifică devorîndu-se în el însuşi, pentru a ajunge în sfîrşit la etapa ultimă a cuceririi sale spirituale… (Op. cit. p. 331-333)

Şi totuşi autenticul acesta încremenit îngăduie un gust de interpretare ieftină. Pentru că imaginea „celui mai bun prieten al omului”, cîinele zilelor noastre nu se lasă învăluită de legendă. El este: în casă, în curte, pe pajişti de şes sau de munte, sprijinul, sufletul de nădejde, credinciosul tovarăş. Reazăm în tot şi aproape în toate.

Cafea. Acreditări. Organizare. Şi două vorbe cu domnii dr. Sorin Şpaler, vicepreşedinte al Asociaţiei Chinologice Napoca, şi dl. Cristi Gherman, membru în comitetul de conducere al Asociaţiei.

S.Ş: Este vorba despre trei expoziţii de frumuseţe CACIB şi RCACIC un concurs internaţional. Iar titluri: certificat de aptitudini pentru campionat de juniori, pentru Campionat Cum Laudae şi pentru Veterani. E o parte din activitatea forurilor chinologice teritoriale, promovarea cîinilor de rasă. Aceste expoziţii promovează arbitrii specializaţi pe mai multe rase, care analizează fenotipic fiecare rasă în parte şi-i dau un calificativ. Titlul certifică calitatea cîinelui.

C.G: Sigur, trebuie să existe dovada că este un cîine de rasă. Adică are pedigree, un arbore genealogic de luat în seamă. Forma de expoziţie naţională şi internaţională din aceste zile recunoaşte arbitraje de mare valoare. Sînt clase mici, pînă la clase mari – comparabil cu sportul. Campionatul naţional este echivalentul CAC-ului, iar arbitrajul e în funcţie de vîrsta cîinelui. De la… copii, pînă la veterani. Apoi, distincţie pentru CCA, cel mai bun cîine al rasei, (baby, pui şi veteran). Repesaje. Complicat, zău! Există un corp de arbitri internaţionali, delegaţi ai Asociaţiei naţionale. La cele două expoziţii şi trei competiţii există aproximativ 1300 de competitori. Vor fi cîştigători. Şi cel mai bun dintre cei mai buni! Dar, în principal, va fi spectacol: dresură, dans cu cîini, cum ar veni, paradă de frumuseţe…

La întîmplare, printre stăpînii concurenţilor

Dan Silvaş, Tîrgu Mureş:

„Athos. S-a născut la noi în curte. E de un an şi cinci luni. Pui de 80 de kilograme. Terra Nova, un cîine mare, dar dependent de oameni. Salvamar. Face o grămadă de trăznăi. Cînd îl cerţi, se răzbună. Ca un copil rău. Răstoarnă tomberonul, zgîrie gardul… Dar, pînă acum are 6 titluri de campion. Încă n-am fost cu el pe afară, dar, după cum vedeţi, e frumos şi… cine ştie…”

Eva Dobjinska, Polonia:

„Am venit să prezint grafică despre cîini. Feţe expresive. Atitudini. La mine în ţară fiind foarte apreciate. Şi, desigur, iubesc cîinii, aşa că mi-am adus şi căţeluşa…”

Kirsi Nummela, Finlanda:

Aici se adună rezultatele. Se centralizează. Şi concluzionăm care sînt campionii. Şi medaliem concurenţii, cîini şi stăpîni deopotrivă.”

Preşedintele asociaţiei, domnul Remus Nicula:

„Ne propunem în fiecare an să promovăm schimbarea imaginii oamenilor despre cîini. Imaginea suferă datorită mediatizării mai mult a răului din rîndul cîinilor.Vrem să schimbăm această imagine. Să apropiem oamenii de vieţuitoarele acestea, pentru că sînt animale deosebite, care merită un tratament deosebit. Cîinii vagabonzi sînt o problemă a societăţii. A oamenilor, pînă la urmă. Şi trebuie înţeles că, după expoziţie, unde totul e frumos, în viaţa de fiecare zi oamenii se lovesc şi de partea urîtă a lucrurilor. Dar nu putem face discriminări. Nu există frumos sau urît. Pentru că totul e relativ. E nevoie să iubim tot ceea ce ne înconjoară! Nu tot ceea ce-i cîine e şi comunitar. Şi invers. Cîini de muncă, de companie, dresaţi pentru a servi oameni cu dizabilităţi, pentru munca de poliţie, de salvare şi comunitarii, bineînţeles… Cîinele e altceva. Şi nu merită să reducem imaginea lui la unul sau altul din aspectele particulare.”

Pagină realizată
de Radu VIDA

Foto: AnomisadiV