Ofrandă spiritualităţii armene

• Pictură  de  AZADUHI  VARDUCA-HORENIAN •
De decenii bune pulsează distinct şi vital în cîmpul realităţii artistice din România, cu repetate răsfrîngeri şi-n străinătate, o creativitate încărcată de bucuria confesiunii şi-a reflexului profund spiritualizat, promovată de profesoara Azaduhi Varduca-Horenian. Determinată să se dedice cu adîncă pasiune şi eficienţă în preocupări didactice la o disciplină cu amprentă scientistă, cu o vervă şi tenacitate demne de admirat şi-a rezervat timp şi energie pentru a da curs şi finalitate la ceea ce era esenţial în structura propriei fiinţe: o sensibilitate aureolată de o pură luminozitate şi-o fină intuiţie a adevărurilor fundamentale, dublate de un remarcabil simţ al orchestrării universului cromatic. Toate aceste generoase atu-uri native aveau să-i faciliteze accederea la o condiţie privilegiată, rezervată celor capabili să transfigureze fluxul datelor culese din vîltorile istoriei, dar şi din trepidaţiile incitante ale vieţii curente.

Pe parcursul unei existenţe tumultuoase, animată de semnificative împliniri şi satisfacţii, Azaduhi Varduca-Horenian a lansat în spaţiul public la îndemîna iubitorilor de artă autentică probe de picturalitate afirmate pe făgaşul unei ridicate exigenţe estetice. N-a promovat arta ca simplă manifestare de divertisment pentru o pedantă dedublare a personalităţii. S-a implicat într-un travaliu continuativ, valorificînd sugestiv impulsuri afective şi rezonanţe ideatice. Prin asimilări treptate şi filtrate decantări a atins acel prag al reprezentării cînd exprimarea sentimentului a devenit organică şi nuanţată, iar profunzimea impactului meditativ capătă pronunţate valenţe spirituale O dovedeşte cu prisosinţă şi calitatea deosebită a exponatelor integrate în selecţia fixată sub auspiciile unui minunat generic: Ofrandă spiritualităţii armene, etalată într-un impresionant cadru festiv, prilejuit de cinstirea memoriei fabulosului purtător de lumină – Grigorie cel Mare. Cum o asemenea emoţionantă comemorare se efectuează în vatra multisecularei citadele culturale Armenopolis (Gherla actuală) pe care o populaţie armeană înzestrată cu har şi pilduitoare rîvnă a ridicat-o pe culmile rodnice ale creştinătăţii, reputata artistă – cu o copilărie şi adolescenţă crescute sub înrîuririle benefice ale unui anturaj şi ambianţe cu certe virtuţi de universalitate – şi-a conceput florilegiul pictural grupat pe trei direcţii inspirative: Visînd Armenopolis (zece lucrări), memento asupra genocidului armean din 1915 (două lucrări) şi-o impresionantă suită de 11 imagini desăvîrşite cu un pătrunzător iz simbolic şi metaforic, în fapt o tulburătoare pledoarie pentru triumful raţiunii, luminii şi-a bucuriei curate.

În ciclul dedicat vestitutului şi pitorescului Armenopolis, Azaduhi Varduca-Horenian a articulat imaginile cu  diafane fragmente de arhitecură, supuse unor elegante succesiuni ritmice, insinuînd perene arcade, coloane, decoraţiuni, proiectate dincolo de timp şi spaţiu, probe de ingeniozitate constructivă şi splendoare funcţională. În ton cu dramatismul atrocităţilor musulmane din 1915 cele două compoziţii amintite stigmatizează pornirile oarbe, duritatea consecinţelor nefaste tulburînd conştiinţele şi îndemnînd la fraternă convieţuire. Pe filiera unui tonus existenţial pozitiv care-i defineşte exemplar personalitatea, prodigioasa artistă a ţinut să releve – cu argumentele gestului profesionist – posibilitatea reală de a dăinui şi de ne fortifica savurînd adierile primăverii, miresmele estivale, Lumina dătătoate de viaţă (cu aluzie la fapta izbăvitoare a Marelui Grigorie Luminătorul !), vraja dragostei, lansînd o ingenioasă cavalcadă a gîndurilor să plutească nestingherit către orizontul unor fireşti biruinţe.

În finalul acestor – prin voia împrejurărilor – succinte consideraţii, merită consemnat şi reţinut că Azaduhi Varduca-Horenian îşi întemeiază fluidizările picturale pe o viziune atent elaborată şi stăpînită, înregistrînd satisfacţia definirii unui stil personalizat, bazat pe o pensulaţie lejeră, dinamică, rezumativă, condensînd motivele în echivalări cromatice în acord cu logica pretextului inspirativ, evident extrem de diversificat. Exersînd cu fervoare a descoperit şi valorificat deplin virtuţile expresive ale alezarinei, un colorant organic uzitat prin modalităţi care-i particularizează factura dicteului creativ. Operează cu superbe voalări, cu simfonice stingeri tonale, fapt ce conferă creaţiei sale un statut distinct, rezistent pe scara valorilor durabile

Prof. univ. dr. Negoiţă  LĂPTOIU