Oferta (pre)electorală

RADU VIDA

E  ca de Paşti sau Crăciun: campania electorală începe cu luni bune înainte de evenimentul de dinaintea urnelor şi, credeţi-mă, nu-i rău. Nu-i rău deloc. Avem timp. Să rumegăm. Să cîntărim. Să analizăm fiecare propoziţie, fiecare gest, fiecare nuanţă din discursul – oricum manipulator – al candidatului. Ne putem uita nu numai la omul căruia urmează să-i delegăm puterea, ci şi la partidul din care provine, cu cine a fost în cîrdăşie, cît a fost de loial şi cît a trădat, cît a minţit şi cum a făcut ca totul să pară în fi(e)rea lucrurilor.  Putem povesti cu amicii, putem citi ziare, asculta radioul, putem privi la televizor ce şi cum în cestiune. Şi, mai ales, putem  discerne. Şi putem face corecţiile necesare pentru ca noul Parlament să ne reprezinte şi să aibă puterea de a lucra în favoarea noastră. A tuturor! Şi, tot din alegeri, trebuie să rezulte un prim-ministru care să formeze un Guvern adevărat, cu oameni dedicaţi cauzei grijii faţă de om. Să delegăm puterea noastră, cu alte cuvinte, acelora dintre noi care pot. Şi vor. Şi au pregătirea necesară pentru a îndeplini visele unei naţiuni!

Evident că oamenii politici sînt tot aceiaşi. După cum nu este nici o îndoială că vor umbla cu sacul de basme în spate, numai şi numai să le asigurăm un serviciu bun, gras,fără prea multe bătăi de cap.Un locuşor în Parlamentul călduţ al nepăsării, de unde se pot face aranjamente şi permutări, prin combinaţii pentru binele propriu. De acolo, de unde ţara se vede „de sus”,  cu tot aerul rarefiat produs de banii cei mulţi, avantajele mănoase, secretare, maşini, străinătăţi, tentaţii…

Sigur că, pentru a ajunge acolo, figuri mai vechi sau mai noi ne vor îmbrobodi cum ştiu ei mai bine. Ne vor… construi autostrăzi şi drumuri, case şi căsuţe, vor face ca agricultura să dea p’afară şi industria să duduie. Vom avea serviciu şi salarii cum numai în basme s-a mai povestit şi ne vom îmbăia în miere şi unt – doar să ne putem spăla de atîta bine! Alţii vor fi mai şmecheri şi vor băga bărbia-n piept, spunînd că ei nu pot face minuni, dar sînt cei mai cinstiţi dintre corupţii ţării, că se vor lupta precum Gheorghe împotriva celor care îndrăznesc măcar a se gîndi că vor fi prinşi cu „raţa-n gură”!

Puteţi să-i credeţi sau nu! Dar trebuie să ştiţi că nu biserici şi podeţe pot face parlamentarii. Nu trebuie să facă aşa ceva! Ei sînt trimişi acolo pentru a găsi acele pîrghii (legi, în speţă!), care să ne facă viaţa mai bună. Puteţi însă analiza. Cerceta. Şi concluziona. Şi, mai ales, puteţi merge la vot. Pentru că, s-a văzut: pasivitatea nu-i bună la nimic. Întrebaţi de locuri de muncă, de fonduri europene, de fondurile noastre. Întrebaţi-i pe regalişti cum văd viaţa cu Margareta de România şi Principele Duda, pentru că, cinstit, vremea lui Mihai I, cel şcolit la Şcoala de ofiţeri de la Tg. Mureş a trecut. Şi cine e Nicolae, de vrea să stea pe „tronul” ţării mai mult decît toţi preşedinţii Europei? Sau, mai bine, chestionaţi-i  cum văd ei Uniunea Europeană în frunte cu un Preşedinte vremelnic, care aşteaptă să-i fie deschisă uşa de cîte o Regină? Sau Prinţ. Os din osul Lui! Uns pentru totdeauna de Pronie.

Ar fi bine să vă clarificaţi în toate cele. Să nu uitaţi că acum, ei sînt la cheremul nostru. Că au nevoie de noi. Şi pentru acest amănunt sînt în stare să ne promită orice.
Chiar şi că de Paşti va fi ca la Crăciun. Şi invers, dacă trebuie.