Obrazul gros

RADU VIDA

Ştiţi bine că, după o anumită vîrstă, naivitatea se numeşte altfel. Trebuie să recunosc că mă număr
printre acei prostovani care cred într-o societate bazată pe meritocraţie, în care vechea formulă (plutocraţia) de promovare pe baza averii, ereditară sau chiar pe pile, cunoştinţe şi relaţii a murit. Asta pentru că – s-a dovedit – lumea nu merge înainte numai dacă competenţa şi valoarea îşi fac loc în fiecare sector de activitate.

Un actor… grăbit să ajungă ministru, Mircea Diaconu este senator. Şi am mari îndoieli că şi-a făcut datoria în această calitate. Nu! Nu-i vorba că a ridicat mîna disciplinat, aşa cum i-a cerut partidul, la orice paragraf de lege. Unde, să recunoaştem (pentru că el n-o va face niciodată!), nu se pricepe. Nici ca director de teatru nu-i un manager care să „spargă avioane”. Acu’, cu toată incompatibilitatea anunţată, e propus ministru. Şi nu se lasă. Insistă. De parcă n-ar exista şi alţi semeni care să poată face faţă (cu mult mai onorabil) situaţiei.

În altă ordine de idei, m-am revoltat cînd am citit scrisoarea unor universitari, care cereau primului ministru desemnat, Victor Ponta, să caute un alt ministru pentru educaţie. (Cu toată libertatea de opinie şi democraţia participativă, nu-i spui unui prim-ministru ce echipă să-şi facă. Chestie de obraz!) Am citit, însă, textul. Şi am constatat că universitarii nu se legau de studiile doamnei ministru desemnat la învăţămînt, Corina Dumitrescu. Că Hoover nu-i Standford, o ştie toată lumea. Că un curs nu-i o vizită oarecare, aşişderea. Că purta un nume sau altul – tot un drac! Întrebarea este: oare nu există oameni care nu au asemenea probleme, care nu sînt acuzate de plagiat (aşa cum fac 20 de universitari serioşi, zic eu), şi nu există altul care să nu fi făcut tîmpenii chiar înainte de a ajunge ministru? Să conteşti în instanţă o evaluare academică se numeşte tupeu. Sau obraz? Această doamnă Corina Dumitrescu sau Radu sau Adriana sau… mai ştiu eu cum, şi-a permis să conteste cerinţe de înalt nivel academic. Caracter de infractor, la CSM! Interesul poartă fesul, dar asemenea personaje n-au ce căuta într-un Guvern care şi-a propus să dreagă busuiocul. Ajunge că Boc, Miclea, Funeriu au făcut totul după chipul şi asemănarea Băsescului!

Toate aceste… vînzoleli din ultimele zile, mi-au adus aminte de o altă faptă măreaţă, exprimată în cuvinte clare, făr’ de jenă, de fostul primar al Clujului, Sorin Apostu. După încercări repetate de a fi măcar cercetat în libertate, a dat o declaraţie halucinantă. Zicea în context, că, dacă aşa stau lucrurile, cariera lui în administraţie s-a terminat. El, mîndru de faptele lui, se va întoarce la catedră, prof. univ. dr., gata să împărtăşească studenţilor ce şi cum într-ale matrapazlîcurilor. În orice domeniu, nu-i aşa? A făcut-o mult mai groasă decît credeau chiar colegii lui, aflaţi la putere. Cu toată situaţia delicată, Justiţia nu i-a dat cîştig de cauză, deşi prietenii politici au întins o mînă pentru a-l salva. Sau? Poate că sub masca independenţei Justiţiei, lăsarea lui în celulă ajută alte interese. Dar să te întorci la catedră?!…

Nu sînt singurii care, aflaţi în dificultate din punct de vedere legal sau moral, ţin cu dinţii de posturi. Dar trebuie să existe minte mai lucidă şi voinţă mai fermă care să depăşească asemenea neajunsuri. Şi să facă din merite adevărate, locuri pentru funcţii care, realmente, să corespundă interesului general.