O perspectivă asupra perioadei Postului Mare

A început timpul Postului Mare, pe care merită să-l trăim în așa fel încât să fim binecuvântați cu toate darurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru fiecare dintre noi. E o perioadă în care și celebrările pe care Biserica ni le propune ne ajută să intrăm într-o rațiune cu totul specială, care e de fapt un sâmbure al vieții noastre de-a lungul întregului an.

E adevărat că în Postul Mare postim mai mult, ne rugăm mai mult, încercăm să facem fapte bune, încercăm să ne întoarcem înspre frații noștri și prin frații noștri înspre Dumnezeu, dar ceea ce facem în această perioadă nu este rezervat doar acestor zile de pregătire, ci trăim timpul Postului pentru a înțelege cum trebuie să trăim de fapt întregul an liturgic și cum trebuie să trăim și viața fiecăruia dintre noi.

Biserica ne ajută să înțelegem că este o perioadă în care suntem chemați să mergem înspre esențial: rugăciunile pe care le rostim, textele liturgice, lecturile, cântările, întregul program liturgic ne invită să intrăm tot mai mult într-o logică diferită de restul timpului, o logică spirituală a Postului Mare. Cu ușurință vom vedea felul în care citind și cântând stihirile, de exemplu, intrăm tot mai mult într-o manieră diferită de a înțelege lucrurile. În perioada Postului Mare suntem cu toții chemați să regăsim legătura esențială cu Dumnezeu, și, prin această legătură cu Dumnezeu, legătura cu aproapele nostru. Întotdeauna cele două trebuie să fie în echilibru pentru ca viața noastră să fie conformă cu ceea ce Dumnezeu ne cere.

Lecturile din Vechiul Testament și cele din Noul Testament, de-a lungul întregii perioade, ne vor aduce aminte de lucruri de la început pentru a vedea că Dumnezeu acționează și astăzi, așa cum a acționat atunci. E ca și cum am asista la o nouă Creație în viața noastră. Suntem chemați să ne aducem aminte de lucrurile noastre de la început, de iubirea noastră dintru început mai ales, și de faptul că Dumnezeu este la începutul și la baza vieții noastre de fiecare zi. De-a lungul vieții ușor riscăm să uităm lucrurile esențiale și să ne pierdem în lumea în care trăim.

Foarte ușor putem să ne îndepărtăm de Dumnezeu atunci când lucrurile merg bine. Din acest motiv Biserica ne propune o mortificare asumată, voită. Fiecare dintre noi intră în această logică, și trăim, așa cum unii autori spirituali o numesc, o «mică moarte». Fiindcă, ce se întâmplă atunci când nu mâncăm? Murim. Biserica nu ne cere să exagerăm, să postim de la mâncare până la a ne pune sănătatea sau viața în pericol, ci ne invită să experimentăm acest lucru și să ne aducem astfel aminte de faptul că viața noastră depinde de Dumnezeu și nu de ceea ce mâncăm. Și exercitând acest lucru, vom învăța că Dumnezeu se află la baza vieții noastre și atunci frica dispare. Fiindcă știm, și vom experimenta tot mai mult faptul că și atunci, în ultimele momente din această viață, atunci când nu ne vom mai putea hrăni cu mâncarea clasică, Dumnezeu va fi adevărata noastră hrană și viața noastră va continua în Împărăția Cerilor. Pentru aceasta ne pregătim. Acestea sunt lucrurile cu adevărat importante.

Viața noastră trece într-o clipă. Și ar fi păcat să ne pierdem în această lume, să uităm de Dumnezeu și de lucrurile care ne păstrează în viața noastră cea adevărată. Cu cât mai mult vom trăi ceea ce Biserica ne propune, cu atât mai mult ochii noștri se vor deschide și vom regăsi prezența lui Dumnezeu în fiecare clipă din viața noastră. De aceea suntem cu adevărat o Biserică și o Familie, nu doar fiindcă suntem legați între noi, ci fiindcă fiecare dintre noi este legat de Isus. Și cu cât mai mult ne apropiem de El, cu atât mai mult ne apropiem între noi.

Pe durata Postului Mare Maica Sfântă să ne lumineze. Maica Sfântă este cea care ne arată întotdeauna calea. La fel ca la Nunta din Cana, când cei ce sărbătoreau au rămas fără vin, Maica Sfântă nu dă multe explicații. Nu încearcă să-i pună pe căi spirituale complicate, ci le spune: «Faceți tot ceea ce El vă va spune» (Io 2,5). Maica Sfântă întotdeauna ne orientează înspre Isus, așa cum o face și în icoane. În icoane ni-L prezintă pe Isus. Să-i cerem ei ajutorul. Ea știe cel mai bine dintre creaturile lui Dumnezeu felul în care trebuie să rămânem ancorați în Dumnezeu.

Perioada Postului Mare să ne ajute tot mai mult să vedem cine suntem noi și cine este Dumnezeu. Dacă am primit multe daruri, să ne aducem aminte că sunt daruri ale lui Dumnezeu și să nu se înalțe inima noastră. Să rămânem smeriți toți împreună pe această cale, rugându-ne unii pentru alții și aducându-ne aminte că suntem minunata și marea Familie a lui Dumnezeu.

† Claudiu, Episcop de Cluj-Gherla