O NOUĂ CARTE ADEVĂRATĂ DE ISTORIE ROMÂNEASCĂ

Recent, cunoscutul arheolog Dumitru PROTASE, membru de onoare al Academiei Române, şi-a îmbogăţit ampla sa bibliografie cu o nouă apariţie editorială, adresată atît specialiştilor, cît şi publicului larg. Neobositul dascăl clujean a adunat, sub coperţile volumului intitulat: „Daci – romani- români. Articole pentru publicul larg”, 23 de texte, publicate de autor pe parcursul a 55 de ani, în publicaţii ca: Tribuna, Făclia, Vatra, Scînteia, Cronica, Contemporanul, Gazeta de Vest, Vatra Românească, Mesagerul transilvan, Curierul Primăriei municipiului Cluj-Napoca, Cetatea culturală, Românul, Adevărul de Cluj, Academica, Ziarul financiar. Volumul cuprinde interviuri acordate unor ziarişti ardeleni, dar şi discursul rostit la Muzeul Grăniceresc din Năsăud, în octombrie 2012.

După cum precizează în Cuvînt înainte, aceste texte „sînt prezentate în ordinea cronologică a apariţiei şi reflectă dorinţa autorului de a face cunoscute cercurilor largi de cititori descoperiri, constatări şi concluzii furnizate de cercetările arheologice, epigrafice şi numismatice” atît din Cluj-Napoca, cît şi din alte localităţi de pe cuprinsul Transilvaniei. Dumitru PROTASE a urmărit cu atenţie orice eveniment deosebit din domeniul său de activitate, aducînd, la momentul producerii lui sau într-o perioadă extrem de scurtă, faptele la cunoştinţa opiniei publice, dar şi a specialiştilor. Ca şi la apariţia iniţială a articolelor în discuţie, ne exprimăm, la fel ca autorul lor, încrederea că acest volum „Va satisface exigenţele şi va îmbogăţi cunoştinţele cititorilor cu noi aspecte şi evenimente din istoria poporului neolatin de la Dunăre şi Carpaţi.”

Profesorul Dumitru PROTASE a fost în permanenţă în cunoştinţă de cauză cu descoperirile făcute, pe care le-a analizat cu competenţă, oferind concluzii ştiinţifice de mare profunzime, utile confraţilor săi la interpretarea corectă a fiecărui material, dar şi la combaterea opiniilor, tendenţioase sau false, cu privire la etnogeneza poporului român.

Încă de la primul articol, „Urme dacice în Cîmpia Transilvaniei”, publicat în revista Tribuna, la data de 17 martie 1957, Dumitru PROTASE atrage atenţia asupra faptului că descoperirile făcute de arheologii clujeni şi de la alte instituţii de cercetare din ţară confirmă continuitatea de vieţuire a dacilor pe teritoriul ocupat de romani. „Prin identificarea unei întregi necropole sigur dacice datînd din vremea stăpînirii romane în aceste regiuni se spulberă odată mai mult „temeiurile” tezei tendenţioase despre extirparea de către romani a dacilor învinşi, dovedindu-se din nou că ei au continuat, decenii la rînd, să trăiască şi să-şi păstreze fiinţa lor etnică chiar după ce romanii le-au cotropit ţara”. Trebuie să remarcăm, dincolo de corectitudinea concluziilor formulate şi curajul lui că, într-o perioadă în care ştiinţa istorică mai era sub nefasta influenţă a reprezentanţilor şcolii Roller-iene, să se combată aberaţiile şi falsurile, cu argumente de necontestat.

Cu aceeaşi grijă, profesorul PROTASE a urmărit şi diversele descoperiri arheologice făcute, în urma unor lucrări edilitare pe raza municipiului Cluj-Napoca, contribuind, prin concluziile formulate, „la obiectiva şi corecta înţelegere şi cunoaştere a unor aspecte ale vieţii şi culturii materiale a comunităţilor umane ce s-au succedat în cursul timpului pe locul de odinioară al Napocei romane, al oraşului-cetate feudal, pînă la Clujul contemporan” (p.15).

Profesorul PROTASE a urmărit şi săpăturile în alte localităţi transilvane. Pe baza rezultatelor acestora vorbeşte „despre romanitatea şi continuitatea populaţiei autohtone” pe teritoriul judeţului Mureş şi în zonele apropiate, căci „săpăturile arheologice efectuate la castrele romane de la Călugăreni, Sărăţeni, Sighişoara şi … Brîncoveneşti, … prezintă o importanţă considerabilă pentru cunoaşterea vieţii romane, militare şi civile, din regiunile nordice ale Daciei transilvane” (p. 26).

Autorul s-a referit şi la alte evenimente: publicarea de lucrări ştiinţifice sau necesitatea unui atlas arheologic, ca instrument ştiinţific de lucru util arheologilor români. O problemă în atenţia istoricului a reprezentat-o situaţia populaţiei daco-romane în Transilvania şi Banat (după părăsirea oficială a Daciei de către romani). El are contribuţii majore, demonstrînd, cu argumente irefutabile, că prin „conceptul de „continuitate daco-romană” noi înţelegem nu nişte resturi sau enclave neînsemnate de daco-romani în mijlocul unor populaţii imigrate, ci, dimpotrivă, persistenţa de viaţă şi activitate productivă a numeroase comunităţi daco-romane locale, care prin numărul lor, prin structura social-economică şi faciesul cultural au putut constitui o bază etnică permanentă a procesului istoric general, în timpul şi spaţiul luat aici în considerare”. În felul acesta, dînsul combate texte false, revizioniste, ce susţineau ideea vidului, respectiv că, în secolul al X-lea, la venirea lor în Europa, triburile ungare ar fi găsit spaţiul românesc gol. Argumentele sale sînt numeroase, de pe întreg spaţiul menţionat: aşezări, castre, fortificaţii, diverse obiecte, ceramică, monede, vestigii, analizate cu minuţiozitate. Chiar dacă autorul nu-şi propune vreo clipă acest lucru, prin recentul volum acad. Dumitru PROTASE combate tezele formulate în ultima vreme, care combat rolul factorului roman în formarea poporului nostru, insistînd pe importanţa dacismului. Acad. D. PROTASE se referă, în acest sens, la „Daco-geţii în Imperiul Roman”, comentînd lucrarea, cu acelaşi titlu, de I.I. RUSSU. Perspectiva abordării nu are nimic de a face cu tezele actuale, autorul apreciind că: „Prezenta carte a lui I.I. RUSSU, rod al unor strădanii mai vechi, aduce o contribuţie de seamă la şi mai temeinica cunoaştere a istoriei Daciei Romane, relevînd rolul acesteia în viaţa politică şi militară a imperiului”

În cuprinsul volumului, acad. D. PROTASE ia atitudine şi aduce la cunoştinţa opiniei publice, printr-un articol publicat în mai 1991, că „La Budapesta se falsifică în continuare istoria Transilvaniei” sau ne semnalează ecouri favorabile venite din Elveţia. Fiecare din textele sale ne completează cunoştinţele cu date noi, utile şi asigură specialiştilor argumente de mare probitate ştiinţifică în combaterea oricăror tendinţe de falsificare sau minimizare a istoriei naţionale, combate amestecul unor factori politici. De asemenea, evidenţiază erorile pe linia promovării manualelor alternative, combătînd improvizaţiile sau lipsa de profesionalism.

Recentul volum al distinsului istoric clujean oferă o lectură plăcută, interesantă, oferind, odată cu date şi concluzii pertinente, şi numeroase argumente cu privire la continuitatea de locuire şi etnogeneză a poporului român, în devenirea sa multiseculară.

Dr. Dan BRUDAŞCU