O fericire neroadă

Economia românească este precum o haină pe care o cârpești la buzunare și se rupe în spate. Producția crește, exporturile pendulează între creșteri sporadice, palier îndelung și scăderi. Absoarbe piața internă mai mult ca altădată? A început bietul român să se pricopsească? Nicidecum! Reducerea exporturilor nu înseamnă nici pe departe că piața internă și-a sporit capacitatea de absorbție. De unde vine respirația grea a economiei? Ca la orice om sărac, din faptul că nu poate să-și vândă marfa. Poți lucra pe stoc, așteptând momentul „de aur” al livrării, dar riscul este extrem. Visul Executivului de a descongestiona și a flexibiliza o economie de tip hibrid, a rămas tributar realității: relaxarea pieței nu poate avea loc atâta vreme cât structurile rigide din ministere, direcții și agenții, care înregimentează relațiile dintre societăți, dintre acestea și marile regii (ale căror scenarii de piață și prețuri sunt intangibile) se mențin cu prisosință. Poziția de monopol a acestora, prin sarabanda prețurilor, a devenit și pentru micul comerciant, și pentru agricultor, și pentru industriașul de mijloc, și pentru românul de rând un adevărat calvar. Iar mamuții încearcă să ascundă pierderile în costuri.

Continuarea articolului este disponibilă doar pentru abonați...
Vă rugăm să accesați pagina . Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut