O construcție simbol a Clujului dispare de pe locul în care a fost amplasată în urmă cu aproape 90 de ani

Poarta simbol construită din lemn de la intrarea în Parcul Sportiv „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca pe care scrie foarte vizibil „Pro patria est, ludere dum videmur”(Ar părea că ne jucăm, însă ne pregătim pentru a ne servi Patria), va fi demontată, urmând ca în locul ei să fie ridicată una modernă. Potrivit informațiilor obținute de Făclia, poarta din lemn va fi reamplasată undeva în interiorul parcului, în zona locașului de cult ecumenic inaugurat în 2015.

Poarta din lemn de la intrare a fost lucrată de meşterul Petru Neagra a Ciutului din Albac.

Potrivit istoricului clujean Lukács József, ideea realizării unui parc sportiv universitar a apărut încă din anul 1922, când Universitatea a luat în arendă aşa numita Grădina Petran, proprietatea Societăţii ASTRA (Asociaţiunea pentru literatura şi cultura poporului român). Intenţia Universităţii a fost să transforme această grădină într-un parc academic, unde studenţimea clujeană să poată să-şi completeze educaţia fizică şi să se poată recrea şi distra.

„Dar proiectul a fost tergiversat aproape un deceniu. Amenajarea unui parc sportiv s-a făcut în paralel şi în strânsă relaţie cu întroducerea disciplinei educaţiei fizice în programa universitară. În 1926, în cadrul ASTRA, a fost întemeiată o secţie medicală şi biopolitică, iar în cadrul acesteia o subsecţie de educaţie fizică şi morală. Conducerea ei a fost încredinţată profesorului Iuliu Haţieganu. El a transformat această subsecţie, între 1928-1929, în Asociaţia Sportivă Şoimii Carpaţilor, o organizaţie naţională cu zeci de mii de membri.
În anul universitar 1930/31, Iuliu Haţieganu a fost ales în funcţia de rector magnificus al universităţii clujene. În această calitate, încă în discursul său inaugural, a lansat un adevărat program al instituirii disciplinei educaţiei fizice. Tot Haţieganu a fost cel care a subliniat faptul că „Cetatea Universitară, afară de cultură, are nevoie şi de aer, de lumină, soare şi apă, aceste izvoare grandioase de tămăduire”.
În anul universitar 1930/31, cât a fost rector, a reuşit să realizeze o asociere între Universitate, ASTRA şi Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj. Înţelegerea negociată de Haţieganu a fost discutată, în perioada iunie-noiembrie 1931, de Senatul universitar şi semnată în data de 17 decembrie 1931. Convenţia, pe care Iuliu Haţieganu a iscălit-o în calitate de prorector al Universităţii, a mai fost semnată de profesorul Mihai Şerban, rectorul Academiei de Înalte Studii Agronomice şi de profesorul Ioan Goia, vicepreşedintele despărţământului ASTRA Cluj. Potrivit acestei convenţii, Academia de Înalte Studii Agronomice a dat în arendă ASTREI, subsecţiei de educaţie fizică din Cluj, pentru suma simbolică de un leu anual, pentru o perioadă de 50 de ani, un teren de aproximativ 10 hectare. Acest teren era situat între Canalul Morii şi aleea principală a Parcului Sportiv din zilele noastre. Terenul dintre aleea amintită şi Someşul Mic, un parc neamenajat, numit Parcul Marele Voievod Mihai, rămânea în proprietatea oraşului. Academia a consimţit ca ASTRA să folosească terenul în comun cu Universitatea. Mai departe, în convenţie s-a stipulat faptul că, pentru realizarea unui parc sportiv, se va realiza o asociere între ASTRA şi Universitate. Arena sportivă urma să fie construită din contribuţia de 1.400.000 lei a Universităţii, din cei 1.000.000 lei a subsecţiei de educaţie fizică din Cluj şi din donaţia de 1.000.000 de lei, oferită în tranşe anuale de câte 100.000 de lei, de către profesorul Iuliu Haţieganu, cu dorinţa ca realizarea parcului sportiv să fie în amintirea fiului său, Ţuţu, mort în anul 1928. Arena sportivă urma să fie construită după planurile aprobate de comisiunea universitară de educaţie fizică, de Senatul Universitar şi de subsecţia de educaţie fizică din Cluj, până în octombrie 1934. Toate construcţiile realizate pe acest teren arendat pentru 50 de ani, după expirarea timpului sau în caz de reziliere a convenţiei, urmau să rămână în proprietatea Universităţii.
În anuarul universităţii pe anul 1931/32, găsim menţionat faptul că lucrările au început şi că „parcul sportiv va fi o mândrie a sufletului românesc”, iar „construirea terenului şi sălilor va permite intrarea educaţiei fizice în Universitate””, spune dr. Lukács József.

Conform istoricului, între 1931 şi 1934, în partea de mijloc a parcului au fost construite dotările de bază, cele absolut necesare desfăşurării activităţilor sportive: o arenă sportivă cu pistă de atletism, pistă de sărituri, terenuri de baschet şi volei.

„În partea estică a fost construit un bazin descoperit. În partea vestică a parcului au fost proiectate terenurile de tenis. Concomitent, a avut loc amenajarea parcului, prin trasarea aleilor în lungime de 3 km, plantarea aproximativ a 1200 de arbori şi amenajarea izvoarelor existente pe teritoriul parcului.
Trebuie menţionat faptul că cea mai mare parte a lucrărilor de amenajare şi construcţie au fost realizate prin munca voluntară a studenţilor, îndeosebi membrilor Asociaţiei Şoimii Carpaţilor. În anuarul universităţii pe anul 1935/36, aflăm că „a fost votat şi publicat statutul educaţiei fizice a cărei activitate este din ce în ce mai rodnică, având la dispoziţie admirabilul parc sportiv unde se pot face toate genurile educaţiei fizice, pentru iniţierea cărora s-a creat şi un post de maestru de educaţie fizică”. Începând cu anul 1936, începe etapa a doua a realizării Parcului Sportiv. Este vorba despre extinderea şi completarea parcului. La cererea profesorului Iuliu Haţieganu, autorităţile locale din Cluj (primăria oraşului) a cedat Universităţii Parcul Marele Voievod Mihai (Parcul Mihai), în condiţii asemănătoare cu cele cu care Academia de Înalte Studii Agronomice a cedat grădina sa în 1931, adică pentru 50 de ani, cu o arendă simbolică anuală de 1 leu. Parcul Sportiv, mărit la o suprafaţă de aproximativ 25 de hectare, putea fi reamenajat într-un mod mult mai complex.

Sub îndrumarea profesorului Iuliu Haţieganu, arhitectul Elemér Moll (arhitectul şef al Clujului până în 1919) şi inginerul Gyula Kovács (inginerul şef al oraşului până în 1919, cel care a proiectat şi construit primul stadion al Clujului) au gândit noua înfăţişare a parcului. În 1936, acest proiect a fost premiat cu medalia de bronz la Expoziţia de arhitectură sportivă organizată în timpul Jocurilor Olimpice desfăşurate la Berlin”, suține dr. Lukács József.

C. PURIȘ