O carte incendiară!

Mihai Beniuc, Însemnările unui om de rînd. Pagini de jurnal şi memorii

Dacă volumul de memorii dictate în 1975 (35 de ani printre literaţi, tipărit abia în 1999, cu titlul Sub patru dictaturi) a fost puternic autocenzurat şi cenzurat, în vederea publicării volumului atunci, iată că apare acum un volum de memorii inedite: Mihai Beniuc, Însemnările unui om de rînd. Pagini de jurnal şi memorii (1965-1969; 1971; 1974). Cu un Argument de V. Fanache. Ediţie îngrijită, prefaţă, notă asupra ediţiei, note şi comentarii, indice de nume de Ilie Rad, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2016. Volumul se bazează pe conţinutul a şapte caiete, pe care Mihai Beniuc i le-a oferit profesorului V. Fanache, în 1975, iar acesta i le-a dat lui Ilie Rad, pentru a le publica.

Cele mai importante pagini ale însemnarilor de faţa sînt ocazionate de Conferinţa pe ţara a scriitorilor din România, din 21-23 februarie 1965 (“conferinţa canibalilor”, cum o numeşte autorul), convocata anume pentru debarcarea lui Mihai Beniuc de la conducerea Uniunii Scriitorilor.

În contrapartidă, Beniuc vorbeşte despre dosarele de informator ale lui Zaharia Stancu, condamnă cinismul lui Tudor Arghezi (care “şi-a închiriat sufletul tuturor regimurilor”), precum şi avariţia acestuia, este uimit de atitudinea lui Demostene Botez, care “dezaproba pe poeţii care vorbesc despre eul lor, despre psihologia lor”. Despre Geo Bogza scrie ca ar fi trimis reportaje “dintr-o <<spanie>> care nu figurează pe nicio hartă terestră”, pentru că viitorul autor al Cărţii Oltului “scria reportaje patetice despre însîngeratul pamînt spaniol, stînd dincolo de graniţe, într-o cafenea din …Perpignan!”, alţii sînt “ignari de tipul lui Preda, Barbu şi alţii, simultan mari şarlatani şi denunţatori la modul cel mai josnic, oameni cu talent literar minor, dar lipsiţi de scrupule în cel mai înalt grad”, iar “Z. Stancu, E. Jebeleanu, G. Bogza sînt nişte ticăloşi, cu un trecut murdar, pe care ei ar vrea să-l îngroape, ca pisica propriul c… (şi neputînd-o face, îşi îngroapă contemporanii care ştiu despre ei…)”, Titus Popovici este agent CIA etc. Nici oamenii politici nu sînt cruţati. Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceauşescu, Leonte Răutu, cărora le închinase poezii sau chiar volume (Cîntec pentru tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, 1951) devin la scurt timp, în viziunea memorialistului, odioşi, criminali, impostori. Iată, de pildă, ce scrie despre Nicolae Ceauşescu, în poezia Nero, din volumul Cîntece şi descîntece de pierzanie, publicat în 1998: “Minţiţi! Dar cine sa v-o spuna-n faţa?) Caci mai speram, cînd sîntem în viaţa) Sa va vedem balabaniţi în ştreang) Pe voi, mai marii ţarii, dupa rang) Iar sa se vada bine cel mai sus,) Va fi iubitul fiu al ţarii pus) Din Scorniceşti, pe nume Nicolae) Dintre potai, cum ştiţi, cel mai potaie!”.

De mare interes este dosarul de istorie literară, Mihai Beniuc vs. Lucian Blaga, care reuneşte, pentru prima oară, toate documentele privind relaţiile dintre cei doi creatori, fiindcă, aşa cum scria Mihai Beniuc însuşi, în 1977, “s-au afirmat atîtea (despre relaţiile sale cu Blaga, n. ed.), încît doar documentele singure ar fi în stare să facă lumină acum, asupra acestui capitol”. Dosarul reuneşte astfel fragmentul de roman Pe muche de cuţit, publicat iniţial în Gazeta literară (care este comparat, pentru prima oară, cu varianta din roman, apărut ulterior), Memoriul adresat de Lucian Blaga Comitetului Central al PMR, mărturia lui Mihai Beniuc, din vol. Sub patru dictaturi, apoi fragmente din interviurile acordate de Beniuc lui Nicolae Florescu, Dorin Tudoran, Vasile Mihăescu şi Nicolae Băciuţ, precum şi textul manuscris Cazul Blaga, pe care Beniuc i l-a oferit poetului Nicolae Băciuţ.

Document de mare însemnătate pentru istoria literară şi alte discipline conexe (prin cele peste 96 de fotografii, texte facsimilate, pagini din ziare şi reviste etc.), cartea de faţă reflectă nu doar “spiritul veacului”, ci şi drama unui om, mărirea şi decăderea lui, neliniştile şi singurătăţile sale.

Mihai Beniuc s-a considerat şi a şi fost un comunist “pînă la moarte”. Cu toate acestea, în 1967, la împlinirea vîrstei de 60 de ani, poetul este nevoit să constate că regimul comunist s-a dovedit a fi o mare utopie: „Pentru naivitatea lor, ar trebui să li se ridice monumente pînă la cer lui Marx, Engels şi Lenin. Desigur, nu şi lui Stalin, cu care se pune capăt iluziei, dar definitiv”.

Editura Mega

Notă. Cartea va fi lansată în cadrul Tîrgului de Carte Gaudeamus, joi, 21 aprilie a.c., ora 16,30, la standul Editurii Mega. Despre carte vor vorbi: Irina Petraş, Ion Cristofor şi Ilie Rad.