O carte despre tragedia Armatelor 3 şi 4 române: “ROMÂNII LA STALINGRAD”

La 3 februarie 2012 se împlinesc 69 de ani de la terminarea bătăliei Stalingradului din cel de-al Doilea Război Mondial. Cu prilejul acestei comemorări, Asociaţia culturală „Mareşalii României” Cluj-Napoca a retipărit cartea „Românii la Stalingrad”, cu sprijinul S.C. „Napoca Business” S.R.L. în ediţia a II-a, format A4, 421 pagini, la cererea unor veterani de război, ofiţeri în retragere şi în rezervă. Aceasta este prima lucrare românească despre această bătălie.
Volumul cuprinde mărturii şi documente de arhivă despre combatanţi, 18 hărţi şi 7 scheme, temeinic documentate, în memoria ostaşilor români care au luptat în această cumplită bătălie şi din care cei mai mulţi nu s-au mai întors niciodată, neavînd nici măcar odihna unui mormînt creştinesc, ori a celor care au supravieţuit trecînd prin lagărele sovietice şi închisorile comuniste. Cei care au revenit ACASĂ, au fost condamnaţi la o uitare nemeritată, fiind supuşi la o cenzură sufletească greu de îndurat.
Luptele de la Don, Volga şi Stepa Kalmucă, cunoscută în istoriografie ca „Bătălia Stalingradului”, s-au desfăşurat în perioada 17 iulie 1942-3 februarie 1943 şi au angrenat forţele germane şi ale aliaţilor (românii, italienii, ungurii şi croaţii cu un efectiv de 1.011.500 luptători) şi forţele sovietice (cu un efectiv de 1.103.000 luptători) din care pierderile suferite de germani şi aliaţii lor au fost de aproximativ 300.000 morţi, iar ale sovieticilor de circa 350.000-400.000 morţi, care în final, cu ajutorul gerului cumplit de -300 C, al iernii anului 1943, au cîştigat bătălia.
La acesta s-a adăugat lipsa armamentului antitanc (doar 6 tunuri, la o divizie), insuficienţa muniţiilor, carburanţilor, a adăposturilor contra frigului, lipsa echipamentului de iarnă. La începerea operaţiunilor militare, cei mai mulţi militari nu primiseră ţinuta de iarnă. Iată o ultimă statistică privind echiparea de iarnă: au primit ţinuta de iarnă (veston şi pantaloni postav) doar 30,98% din militari, mantale de iarnă – 70,26%, fulare – 2,05%, pături – 70,26%, ciorapi de lînă – 61,38%, cojocele – 23,75%, halate camuflaj – 11, 49%. Asistenţa medicală şi sanitară, asigurarea cu medicamente erau destul de precare. Datorită acestor lipsuri, precum şi a hranei insuficiente, gerului de – 300 C, mulţi militari au murit de frig.
România a participat la această campanie militară cu Armatele 3 şi 4 române, cu un efectiv de 230.872 luptători, şi Corpul Aerian Român, care avea 30.000 de oameni, din care, aproximativ 180.000, echivalentul a 18 divizii, au fost omorîţi, daţi dispăruţi sau răniţi.
Stalingradul este o Golgotă a Neamului Românesc şi mult timp nu s-a putut spune adevărul, iniţial pentru a nu demoraliza naţiunea română şi celelalte forţe române care luptau pe teatrul de război din Est şi ulterior, după 1945, pentru a nu-i supăra pe „eliberatorii sovietici”, care, după 23 august 1944, ne-au ocupat ţara cu trupe şi consilieri pînă în iunie 1958.
La lucrarea iniţială editată în 1992 de Adrian Pandea, Ion Pavelescu şi Eftimie Ardeleanu, în care se argumentează condiţiile în care s-a ajuns la această bătălie şi desfăşurarea acesteia pe parcursul a 5 capitole, au fost aduse noi informaţii şi documente. În ediţia a doua, pe care am retipărit-o în 2012, s-au mai adăugat, Imnul de Stat al României; argumentul asociaţiei amintite mai sus; postfaţa în care se arată de colonelul (r.) dr. în istorie Vasile Şt. Tutula modul de retragere din dispozitivul de luptă operativ al rămăşiţelor Armatelor 3 şi 4 române participante la bătălia de la Stalingrad şi revenirea lor în ţară; memoriul generalului de corp de armată Ilie Şteflea despre această luptă; scrisoarea adresată de mareşalul Ion Antonescu lui Adolf Hitler din 15 noiembrie 1943 şi răspunsul acestuia din 15 decembrie acelaşi an.
Ca popor şi naţiune, cetăţeni ai României, avem dreptul elementar de a cunoaşte şi a nu uita jertfa celor 155.110-175.000 de ostaşi români căzuţi la Stalingrad, Cotul Donului şi Stepa Kalmucă, a căror pomenire ar trebui făcută anual în toate bisericile româneşti la 19 noiembrie, cînd s-au declanşat operaţiunile militare, şi la 3 februarie, cînd s-a terminat  bătălia şi trimiterea în prizonierat a circa 13.000-15.000 de militari români.
Prin retipărirea Ediţiei a II-a, chiar şi într-un tiraj nesemnificativ, Asociaţia culturală „Mareşalii României” Cluj-Napoca face un gest de normalitate, de pioşenie şi pietate, de reamintire pentru ca tinerele generaţii de azi şi de mîine să afle adevărul, aşa cum a fost, şi pentru a contracara istoria practicată prin omisiune, în care nu se aminteşte de Armatele a 3-a şi a 4-a române că ar fi fost la Stalingrad, iar cei 155.110-175.000 de ostaşi români căzuţi la datorie ca şi cum nu ar fi existat.
Col. (r.) Ioan Cîrcu
Asociaţia „Mareşalii României”