O carte de suflet: “Mantaua Iancului” de Valentin Hossu-Longin

Numele lui Valentin Hossu-Longin pe o copertă de carte este o garanţie sigură că cititorul nu-şi va pierde vremea citind paginile pe care le scrie acest strălucit reprezentant al reportajului românesc- dinainte şi de după 1989. Am scris “strălucit” cu deplina convingere că nu exagerez, că, cele vreo 12 cărţi ale lui Valentin Hossu-Longin şi alte sute de pagini rămase în presă au înnobilat această specie de gazetărie şi beletristică.

iancuÎn “Mantaua Iancului” sînt adunate 11 titluri consacrate Istoriei – cu literă mare. Urmaş al unei generaţii de nobili maramureşeni şi, mai aproape, al memorandistului Francisc Hossu-Longin (descendent din Lungu de Sarasău), autorul nu putea să nu scrie despre marile momente ale istoriei românilor. Nu putea să-şi ascundă mîndria de a fi descendentul unor strămoşi care şi-au apărat cu tenacitate fiinţa naţională, de la daci şi romani pînă azi -, dar ştie să-şi înfrîneze patosul pentru a prezenta fapte ori a le evidenţia semnificaţiile.

Cititorul va găsi aici pagini de istorie antică, pînă la Marea Unire din 1918: momente şi personalităţi ale devenirii noastre istorice, petrecute cu precădere în Transilvania, ori avîndu-şi aici izvorul, în străvechea vatră a statului dacic, căreia i se consacră chiar primele capitole ale cărţii (“Tezaur de istorie” şi “Apusenii”). Autorul continuă evocarea unor personalităţi cunoscute (Horea, Iancu), pentru a se întoarce la vremea cuceririi Daciei de către Traian, trecînd apoi la Maramureş şi “Descălecatul” Moldovei, pentru a se încheia cu momentul 1918 (“Fluviul numit Unire”). Între ele – un “capitol” dedicat popasului la Blaj al lui Eminescu.

Ponderat în stil, Valentin Hossu-Longin, vădeşte excelente calităţi de prozator, capabil să recreeze ori să inventeze scene şi evenimente, ca în “Mantaua Iancului”, “Traian la Tibiscum” şi mai ales, în “Longinus”, în care imaginează episodul răpirii generalului roman Longinus de către dacii lui Decebal şi tălmăceşte religia) filosofia acestora. Reporter foarte bine documentat în domeniul istoriei/ istoriilor despre care scrie, Valentin Hossu-Longin aduce detalii, reorientează reflectoarele meditaţiei asupra unor momente, clarifică ori rectifică interpretări greşite ori falsificări grosolane, respinge ideile preconcepute. Dar, peste toate acestea, important este că are talentul de a convinge- prin firescul dialogului şi al reconstituirii credibile, abilitatea cu care apelează la date şi citate din documente, capacitatea de sugestie, naturaleţea cu care parcurge toată gama stilistică a evocării, de la detaliul gestului la patosul punerii lui în “pagina” istoriei. Pentru clujeni, menţionez că autorul face, în carte, o excepţie: pe lîngă marile personalităţi politice (Decebal, Traian, Horea, Iancu, Dragoş şi Bogdan, memorandiştii şi făuritorii României Mari), vreo 25 de pagini (“Apărătorul celor două Sarmizegetuse”) sînt dedicate istoricului Hadrian Daicoviciu, “Haşul”, cum îi spuneau prietenii şi autorul însuşi celui care s-a dedicat lucrărilor de descoperire şi conservare a şantierelor arheologice dacice şi romane din zona Haţegului.

Categoric, cartea “Mantaua Iancului” ar trebui să se găsească, înainte de toate, în oricare bibliotecă de şcoală, pentru a servi ca “suport” profesorilor de istorie. Dar, totodată, ea îi “unge la inimă” pe toţi cei care iubesc istoria neamului – ba îndrăznesc să spun că din aceste pagini ar putea afla lucruri pe care nu le ştiau şi ar putea să clarifice unele interpretări.
Ilie Călian

Articole din aceeasi categorie